Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

peretele de V al SL50. Limita de N coincide cu limita actuală a
tell-ului iar cea de S de C379.
Starea de conservare, în general este bună, singurele
deteriorări observate fiind cele de tip bioperturbare. S-a putut
observa că acestea erau mai ample în special în zona sa de N,
care practic constituie şi limita de N (actuală), a tell-ului.
US-urile aparţinând acestui complex (165) prezentau
o înclinare generală de la N spre S, mai accentuată în zonele
sectoarelor 33 şi 34.
Practic acest complex corespunde cu zona destinată
circulaţiei dintre locuinţele SL47, 54 şi SL50.
Începutul perioadei de funcţionare a sa a putut fi
stabilită cu precizie datorită observaţiilor stratigrafice. Astfel s-a
observat că primele US-uri ce-i aparţin suprapun şanţurile de
fundaţie ale SL47 şi 50 asigurând astfel precizarea momentului
de început al acumulării sedimentelor, respectiv după
construirea acestora două.
În teren US-urile corespunzătoare erau acoperite de
resturile provenind de la distrugerile acestor locuinţe. În zona sa
de S era acoperit şi de resturile provenind de la distrugerile
pereţilor SL53.
Relaţiile stratigrafice observate în teren asigură o
bună poziţionare a sa în raport cu SL-urile 47, 50, 53 şi 54.
În zona sa de N ea corespunde perioadei de utilizare
a SL54 şi 50. În zona mediană ea s-a format în perioada de
utilizare a SL47 şi a SL50. În zona de S ea se intersectează cu
C379 care corespunde zonei de pasaj dintre şirurile 2 şi 3 de
locuinţe, orientate SE – NV.
Zona de pasaj C379
Această zonă a fost surprinsă parţial în principal
datorită orientării şirurilor 2 şi 3 de locuinţe, respectiv SE - NV.
Ceea ce trebuie menţionat de la bun început este
faptul că acest complex a funcţionat încă dinainte de construirea
SL47 şi SL50 şi a continuat şi după aceea. Această situaţie a
impus cercetarea cu foarte mare atenţie cu scopul definirii
acelor US-uri a căror formare coincidea cu perioada de formare
a US-urilor aparţinând C332, asigurându-se astfel
contemporaneitatea strictă a celor două complexe.
În această campanie de cercetarea s-a avut în vedere
relecturarea profilelor martorilor de sector în care mai exista
sediment aparţinând US-urilor acestui complex. Acelaşi demers
a avut în vedere şi profilul magistral din aceeaşi zonă ceea ce a
permis verificarea corelărilor stratigrafice.
Încă din campania precedentă s-a observat că foarte
probabil aceste zone de pasaj au cunoscut o utilizare
diferenţiată a acestei categorii de spaţiu. Sitarea completă şi
trierea materialelor rezultate a permis confirmarea acestei
observaţii chiar dacă într-o formă preliminară. Rămâne încă
neclar procesul de acumulare al sedimentului în cazul acestui
tip de complex şi corespondenţa cu tipurile de activităţi care au
generat acest proces.
Tot materialul rezultat din cernerea sedimentului a fost
uscat, triat în funcţie de material (ceramică, oase mamifere,
oase peşti, valve de scoici, cărbune, piatră, silex). Ulterior
acestea au fost înregistrate şi depozitate pentru analiza
specifică.
Cuptor - C274-SL19
În această campanie s-a continuat cercetarea
structurii de combustie C274 din camera mică a SL19 (St.42), a
cărui cercetare începuse în campaniile anterioare.
Chiar dacă cercetarea sa nu a putut fi încheiată s-a
putut observa că această structură de combustie a cunoscut cel
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
20
puţin patru faze cu modificări corespunzătoare de amplasament
şi cel puţin 11 refaceri ale părţii active şi ale bolţii.
Chiar dacă din punct de vedere constructiv acest
complex nu prezintă elemente de natură a-l individualiza, ceea
ce se poate remarca este faptul că a cunoscut perioade de
extrem de intensă utilizare. Relativ frecvent refacerile părţii
active au înglobat şi straturi de cenuşă aparţinând ultimilor
utilizări dinaintea acestor refaceri ceea ce a permis prelevarea
integrală şi flotarea acestora cu scopul obţinerii unor informaţii
suplimentare privind eventualele utilizări.
Observaţii arheologice preliminare privind tipurile de sediment
Observaţiile realizate în cursul săpării sale, permit
deja, la un nivel preliminar, discriminarea a patru tipuri generale
de US-uri.
Primul dintre acestea corespunde unor acumulări mai
mari de sediment, cu o frecvenţă crescută a componenţilor
antropici (cărbune, ceramică, oase, unelte, de regulă
fragmentare, de silex, os, coproliţi şi chirpic ars şi nears) şi în
general cu suprafeţe medii şi mari.
Al doilea este reprezentat de acumulări medii şi mici
de sediment atât din punctul de vedere al volumului de
sediment cât şi din cel al suprafeţelor, cu o semnificativă
concentrare a componenţilor antropici de tipul acumulărilor de
cenuşă, cărbune, oase şi coproliţi.
Cel de al treilea tip de US-uri este reprezentat de
acumulări de sediment unitare din punctul de vedere al
compoziţiei, respectiv sediment siltic de regulă galben-verzui cu
o foarte scăzută frecvenţă a componenților antropici şi extensii
medii şi mari din punctul de vedere al suprafeţelor.
Ultimul tip de US-uri este reprezentat de acumulări de
sediment unitare din punctul de vedere al compoziţiei, lut
galben-verzui cu paie şi pleavă în compoziţie care au fost de
regulă atribuite distrugerii în timp a pereţilor locuinţelor,
distrugeri datorate acţiunii apelor pluviale care în timp au
provocat distrugerea pereţilor structurilor construite. În aceeaşi
poziţie spaţială au fost observate şi US-uri reprezentate de
chirpic nears care par a corespunde foarte probabil operaţiunilor
succesive de reparare a pereţilor afectaţi de distrugerile
provocate de intemperii. Acestea au fost observate cu
precădere în imediata apropiere a pereţilor de V (SL50) şi de E
(SL47), sub forma unor benzi late în general de maximum 0,15-
0,25 m.
Această tipologie este importantă în vederea analizei
constituenţilor antropici şi mai ales în vederea definirii, în limitele
posibile, a succesiunii temporale şi a diferitelor tipuri de activităţi
care le-au generat.
Astfel s-a putut observa că, foarte probabil prima
categorie de US-uri corespunde unor perioade de acumulare
mai ample în timp, perioadă în care, foarte probabil şi
constituenţii antropici au fost amestecaţi producându-se o mai
mare omogenizare a acestora.
Al doilea tip de sediment reprezintă acumulări
datorate unor activităţi specifice, punctuale, desfăşurate în
intervale scurte de timp.
Al treilea tip de acumulări poate fi atribuit unei
activităţi generice care corespunde necesităţii orizontalizării şi
posibil igienizării suprafeţei respective, foarte probabil
dezvoltate în intervale reduse de timp.
Ultimul tip de acumulări sedimentare reprezintă
materializarea unor situaţii specifice care, în corelare cu
celelalte tipuri de acumulări, poate permite definirea cu precizie
a sezonalităţii şi specificităţii diferitelor tipuri de activităţi