Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

sudică a SXI, aflat în vecinătatea aşezării; Ş 2 surprins în partea
nordică a secţiunii, în exteriorul celui anterior faţă de aşezare.
Ambele șanțuri au generat prelungirea secţiunii iniţiale (către S
şi N), în aşa fel încât să le surprindem în totalitate configuraţia.
Distanţa dintre cele două șanțuri de apărare este de 9,60 m.
Şanţul Ş 1 a fost surprins de la metrul 12,3 la metrul
22 ai SXI, gura actuală de deschidere având 9,70 m, iar
adâncimea de la nivelul actual de călcare e de – 2,50 m. Şanţul
Ş 2 a fost surprins de la m. E,60 la 3,60 ai SXI (cu menţiunea că
latura nordică a fost dificil de surprins, şanţul fiind deranjat de
săparea gropii geto-dace Gr. 39), gura actuală de deschidere
având 8,20 m, iar adâncimea de la nivelul actual de călcare e
de –2,12 m.
În ceea ce priveşte realizarea celor două şanţuri, după
structura pământului de umplere, a formei de săpare, precum şi
a materialului descoperit (exclusiv ceramică din cultura
Cucuteni), putem presupune că ambele amenajări au fost
realizate în perioada eneolitică, posibil în acelaşi timp;
materialul ceramic descoperit în aceste amenajări aparţine
culturii Cucuteni. Ceramica din SXI care nu datează din această
cultură, este descoperită în cele trei gropi menajere, care vor fi
descrise mai jos, şi sunt datate în epoca geto-dacă. Umplutura
celor două şanţuri este similară la depunere (a se vedea
profilul); ambele şanţuri prezintă aceeaşi structură de pământ în
decursul umplerii acestora. Adică peste stratul de pământ mai
galben de pe fundul şanţului, care poate fi nivelul vechi de
săpare, există lentile de pământ de culoare negricioasă de
umplutură. De asemenea, în ambele şanţuri pământul de
umplutură este extrem de tasat, ceea ce ne determină să
credem că astuparea acestora s-a produs în timp şi nu în mod
intenţionat.
În ceea ce priveşte materialul descoperit în umplutura
celor două şanţuri remarcăm în primul rând faptul că a fost
extrem de sărăcăcios, însă acesta datează exclusiv din
perioada culturii Cucuteni, fiind descoperite fragmente ceramice
nepictate, precum şi câteva fragmente ceramice pictate
specifice fazei A3 la adâncimi cuprinse între -1,80-2,10 m în
şanţul Ş1; au mai fost descoperite lutuieli arse provenite de la
vatră sau pereţi, câteva oase şi spărturi de piatră).
Putem concluziona că ambele şanţuri datează din
perioada culturii Cucuteni, posibil săpate în acelaşi timp.
Amplasarea şanţurilor cucuteniene a fost aleasă de locuitori pe
singura latură neapărată natural a Dealului Fulgeriş, şi anume
zona nordică, laturile vestice, sudice şi estice fiind protejate
natural de eventualele probleme. Ca funcţionalitate se cunoaşte
faptul că aceste şanţuri de apărare erau săpate de locuitorii
aşezărilor cucuteniene în vederea apărării acestora de
eventuale atacuri umane, dar şi de apărarea împotriva
animalelor sălbatice. Mai trebuie menţionat faptul că pământul
excavat de cucutenieni din cele două şanţuri nu a rămas în
zona acestora, nefiind surprins stratigrafic, fiind fie folosit în
aşezare pentru nivelarea terenului în vederea construcţiei
locuinţelor, fie rostogolit către laturile de E şi V ale aşezării,
unde actualmente către V există o râpă, iar către E pârâul
Fulgeriş, pentru întărirea zonelor laterale.
În cursul cercetării SXI au fost descoperite şi trei gropi
menajere. Prima dintre ele, groapa Gr. 37, a fost surprinsă în
profilul estic, între metri 13,45 şi 14,52, adâncimea acesteia fiind
de -1,06 m, de la nivelul actual de călcare. Această groapă
aparţine civilizaţiei geto-dace şi intersectează şanţul de apărare
cucutenian Ş 1 în extremitatea nordică a acestuia.
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
186
Groapa Gr. 38 a fost descoperită în S XI, E şi D; este
de formă ovală, L = 1,40 m, l max. = 0,75 m, adâncimea de -
2,00 m, de la nivelul actual de călcare. Pământul de umplutură
al acestei gropi e de culoare brună, iar ca inventar au fost
descoperite materiale de factură geto-dacă, cum ar fi: fragmente
întregibile de la un vas-borcan de mari dimensiuni, cu butonii
decoraţi cu incizii în formă de cruce, un fragment de râşniţă, o
fusaiolă, precum şi un foarfec de tuns oi, descoperit întreg, fiind
ştirbit doar un vârf de la una din lame (inventariat cu nr. 35766).
Aşezarea geto-dacă de la Fulgeriş este situată în apropierea
davei de la Răcătău, fiind de fapt o aşezare de tip „satelit” a
acestei dave, unde au fost descoperite două fragmente de
foarfece (inventariate la muzeul din Bacău cu nr. 12600 şi
12704), similare cu foarfecele descoperite la Fulgeriş în groapa
Gr. 38. Menţionăm de asemenea, că această groapă a fost
descoperită în exteriorul şanţului de apărare Ş2, ceea ce indică
faptul că aşezarea geto-dacă de la Fulgeriş a fost amplasată,
faţă de cea cucuteniană, mai spre nord decât aceasta.
O altă groapă descoperită în SXI este cea numerotată
cu Gr. 39, surprinsă în colţul nord-estic al secţiunii, între metri E
şi E, 70, cu o adâncime de -1,50 m; această groapă, datată tot
în epoca geto-dacă, străpunge capătul nordic al şanţului Ş 2.
Materialul arheologic descoperit în această campanie
este în curs de restaurare 2 sau pregătire a documentaţiei în
vederea inventarierii şi clasării pieselor.
Note:
1. A se vedea raportul pe 2009: Lăcrămioara Elena Istina, A.
Asăndulesei, Diana-Măriuca Vornicu, B. Venedict, R. Balaur,
Fulgeriş, com. Pânceşti, jud. Bacău, Punct: Dealul Fulgeriş/ La
3 cireşi, CCA 2010, nr. 123;
http://www.cimec.ro/Arheologie/cronicaCA2010/cd/index.htm
2. Mulţumim colegilor din cadrul Compartimentului de restaurare
din cadrul instituţiei, Petru Voinescu, Iulia Voinescu şi Andra
Iuliana Ciocârlan, pentru ajutorul acordat în cadrul prelucrării şi
restaurării materialului descoperit în situl de la Fulgeriş.
Bibliografie:
Alaiba, R., Istina, L.E., Ceramica de tip Cucuteni C descoperită
în staţiunea Fulgeriş-Dealul Fulgeriş, com. Pânceşti, jud. Bacău,
Carpica 35, Bacău, 2006, p. 47-60.
Artimon, Al., Istina, L.E., Istina, M.A., David, I., Fulgeriş, com.
Pînceşti, jud. Bacău, Punct Dealul Fulgeriş/ La 3 cireşi, CCA
2004, p. 124-125, nr. 74.
Căpitanu, V., Cercetări arheologice de suprafaţă pe teritoriul
judeţului Bacău (II), Carpica 14, Bacău, 1982, p. 148, nr. 33.
Căpitanu, V., Raport de săpătură Fulgeriş (jud. Bacău), în Situri
arheologice cercetate în perioada 1983-1992, Brăila, 1996, p.
50, nr. 108.
Cucuteni – un univers mereu inedit (coord. L.E. Istina), Catalog
de expoziție, Iaşi, Editura Documentis, 2006, 46 p.
Haimovici, S., Vornicu, A., Studiul arheozoologic al resturilor
faunistice din situl Fulgeriş-Cucuteni A (com. Pânceşti, jud.
Bacău), Carpica 34, Bacău, 2005, p. 357-372.
Istina, L.E., A Copper Axe Found in the Cucuteni Settlement of
Fulgeriş (Bacău County), Acta Musei Tutovensis 3, Bârlad,
2008, p. 75-85.
Istina, L.E., Fulgeriş, com. Pânceşti, jud. Bacău, Punct: Dealul
Fulgeriş/ La 3 cireşi, CCA 2009, p. 301-303, nr. 149.