Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

Din păcate lățimea reală a zidului nu poate fi exact
determinată, deoarece doar paramentul de V, interior, este
foarte bine păstrat. Spre E paramentul exterior al zidului de
incintă a fost demantelat, cel puțin până la -2 m în c.4, cotă la
care am ajuns în campania anului 2010.
Atât în partea de V a zidului, unde printr-o semisecțiune
lată de 1,5 m practicată de-a lungul profilului de S am ajuns la
cota -3,50 m, cât și la E, cu greu pot fi distinse nivelurile de
locuire.
Acest lucru se datorează numeroaselor intervenții (gropi)
din epoca medievală, modernă și contemporană, practicate în
principal cu scopul procurării de material de construcție prin
demantelarea monumentelor anterioare. Reprezentativ în acest
sens este profilul de N din c. 1 și 2, pe care se disting mai multe
gropi contemporane până la adâncimea de 0,35 – 0,85 m.
Un prim nivel a fost identificat la – 1,50 m de la cel mai
înalt nivel de călcare actual, sub forma unei suprafețe plane, cu
urme de arsură, pe care se găsește un strat gros de 0,70 m de
mortar alb. Este vorba desigur de un moment de demantelare a
zidului de incintă.
Un alt moment de demantelare a fost constatat la -2 -
2,35 m, chiar în dreptul celor 5 asize de cărămidă ale zidului de
incintă, constatându-se în acest fel și tehnica de construcție a
acestuia, opus mixtum, folosită începând cu sec. IV p.Chr. în
toată lumea romană târzie. Din păcate nivelul acestui moment
nu a putut fi identificat, din cauza distrugerii sale de o groapă,
umplută cu pământ negru, untos, care coboară până la cca.
2,75 m. Până la cota de -3,50 m, lângă zidul de incintă,
urmează o umplutură de peste 1 m, cu pământ negru-verzui,
aluvionar.
O situație asemănătoare o întâlnim și la E de zid, la
exteriorul incintei în casetele 4 și 5. Paramentul de aici a fost
total demantelat, chiar scobit în partea inferioară, până la cota
de -2 m. de emplectonul, astfel dat la iveală s-a adosat un zid
lung de 5 m, păstrat cu o lățime de 0,70 – 0,90 m la -0,35 – 0,90
m de nivelul actual de călcare. Și aici profilul de N indică
multiple intervenții în diferite epoci istorice, astfel încât nu este
surprinzătoare descoperirea unui cercel din aur (5,005 g)
medieval, datat în sec. XIV, găsit la doar -0,25 m adâncime.
În stadiul actual al cercetării putem trage câteva
concluzii preliminare. Astfel, zidul de incintă pare a fi construit
cândva la sfârșitul sec. IV - începutul sec. V p.Chr., după cum
indică o monedă găsită în c.2 la –2,70 m. O primă demantelare
a incintei a avut loc către sfârșitul sec. VI – începutul sec. VII
p.Chr., iar o a doua în epoca medie bizantină, când a fost
demantelat și paramentul exterior.
La sfârșit, o ultimă etapă constructivă o reprezintă
construirea zidului adosat emplectonului după care urmează
practicarea a numeroase gropi în epoci diferite, până aproape
de zilele noastre, îngreunând astfel determinarea stratigrafiei și
cronologiei absolute.
Din păcate, aceste numeroase intervenții au bulversat și
materialul arheologic recoltat.
În acest sens menționăm prezența masivă a ceramicii,
păstrată fragmentar, forma predominantă fiind amfora, urmată
de vesela de bucătărie și de masă.
Extinderea sectorului de aici în viitoarele campanii, va
completa semnificativ informațiile privind limitele incintei cetății
Noviodunum și etapele istorice din existența celui mai important
sit al „limesului dunărean”.
Necropolă Livadă – Cripte
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
56
Colectiv: Florin Topoleanu, Aurel Stănică
În campania anului 2010 de la Noviodunum au fost
reluate cercetările sistematice la Complexul funerar cu cripte,
monument aflat la aproximativ 650 m SV de cetate. Primele
campanii de aici s-au desfășurat în anii 1982 – 1983, motive
obiective însă determinând amânarea continuării săpăturilor și
punerii lor în valoare.
Este vorba de 5 cripte construite din piatră legate cu
mortar, dispuse în jurul unui „vestibul”, în care accesul se face
printr-un „dromos”. Dimensiunile edificiului sunt de 10,50 m pe
laturile de E și V, 8 m latura de N și 6,70 m pe latura de S. Patru
dintre cripte sunt dispuse simetric, două câte două pe laturile
lungi, iar a cincea, în partea opusă “dromos”-ului, astfel că
întreaga construcție are o formă de cruce. Grosimea zidurilor
exterioare a criptelor este de 0,60 m, a zidurilor de
compartimentare de 0,90 m, iar a pragurilor de acces de 0,58
m.
Pe pereții interiori și pe podele se păstrează o tencuială
de mortar alb. Din păcate, complexul a fost jefuit din vechime
astfel că au rămas puține elemente pentru datarea sa. Cele
câteva obiecte din bronz și sticlă, ofrandele exterioare și o
monedă de la Constantin determină încadrarea cronologică a
construcției la jumătatea sec. IV p.Chr.
O altă monedă, de la Justinian, găsită în dărâmătura
rezultată în urma jefuirii mormintelor, marchează acest moment.
Importanța acestui moment este evidentă, dacă ar fi să
reamintim doar faptul că planul său este până în prezent unic în
România aducând astfel date noi privind arhitectura funerară,
iar forma sa cruciformă și datarea în sec. IV, îl situează printre
cele mai timpurii edificii creștine de la noi.
În 2010 reluarea cercetărilor a avut în vedere, în primul
rând, degajarea întregii construcții de vegetație, de pământul
scurs și gunoiul care au acoperit aproape total construcția în cei
27 de ani trecuți de la cercetarea parțială. Deasemenea, a fost
complet degajată Cripta nr. 5, orientată E - V, cea mai bine
conservată, cu bolta păstrată în proporție de 80%. A fost
determinată și adâncimea fundației, aflată la -0,50 m sub nivelul
de călcare din interior. În sfârșit, au fost luate măsuri de
protecție și conservare până la viitoarea campanie.
Este evident că importanța acestui monument
presupune întocmirea unui proiect complex de restaurare și
valorificare științifică și turistică, demers avut în vedere de
colectivul șantierului arheologic Noviodunum.
În apropierea Criptei a fost trasată o secțiune de 20 x 1
m, situată la aproximativ 30 m NE de acesta și care urmărea
localizarea unor eventuale construcții funerare, dar și obținerea
de noi informații care să întregească tabloul cu etapele de
locuire din această zonă, din teritoriul cetății Noviodunum.
Situația se prezintă astfel: în c.1-2, la -0,80 m, a fost
descoperit un mormânt de inhumație, orientat V - E, depus în
decubit dorsal, cu mâinile pe lângă corp. Inventarul este
compus dintr-o fibulă de fier. În c.6-9, a fost surprins un
complex, posibil locuință semiîngropată, în care s-au descoperit
fragmente de vase borcan, oase de animale, oase, solzi de
pește, un femur uman și două monede tăiate (stamena
devalorizate). Materialul descoperit, plus monedele, datează
acest complex în sec. al XIII-lea. Apariția femurului printre
materialele din acest complex din sec. al XIII-lea, coboară
datarea orizontului funerar din această zonă spre epoca romană
în sec V-VI p.Chr. Propunearea noastră de datare este