Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

pe latura nordică şi nord-estică a bordeiului. Probabil că nişa de
mari dimensiuni a servit ca spaţiu de dormit. Inventarul acestui
bordei este compus din numeroase fragmente ceramice
modelate cu mâna din pastă semigrosieră de culoare cărămizie,
brun-maronie şi neagră-maronie. Unele dintre acestea sunt
decorate prin incizare cu benzi de linii drepte şi în val, incizii
circulare şi dreptunghiulare, dar şi linii în zigzag. Acestora li se
adaugă numeroase fragmente ceramice modelate la roată din
pastă semifină de culoare cenuşie-deschisă şi cenuşie-închisă,
trei fragmente de râşniţă din tuf vulcanic, o fusaiolă şi o cute.
Construcţia de formă dreptunghiulară neregulată avea în partea
estică pe colţuri câte o nişă. Ambele nişe sunt mai adâncite faţă
de nivelul de călcare din spaţiul complexului. Lungimea totală a
complexului în partea superioară era de 3,30, iar lăţimea
maximă în partea superioară de 1,60 m. Adâncimea maximă de
la nivelul de conturare şi săpare era de 0,90 m. Lungimea nişei
din colţul sud-estic era de cca. 1,20 m, iar a celei din colţul nordestic
de cca. 0,60 m. Inventarul complexului este compus din
fragmente ceramice modelate cu mâna din pastă semigrosieră
de culoare cărămiziu-maronie cu urme de ardere secundară pe
ele. Acestora li se adaugă mai multe fragmente ceramice
modelate la roată din pastă semifină de culoare cenuşieînchisă.
Unul dintre fragmente este decorat cu benzi de linii în
val realizate prin incizare. În inventarul complexului se numără
şi un fragment de râşniţă din tuf vulcanic.
Cert este că materialul arheologic descoperit în
complexele din partea sudică aparţin unui alt nivel cronologic şi
cultural (sec. IV p.Chr.), diferit de cel din partea nordică.
138. Turda, jud. Cluj
Punct: Turda Veche - Biserica reformată
Cod sit: 55268.11
Autorizația de cercetare arheologică preventivă nr. 224/2010
Colectiv: Daniela Marcu – responsabil, Gabriel Izdrăilă, Cristian
Florescu (SC Damasus SRL), Horaţiu Groza (MI Turda)
Istoriografia modernă identifică biserica reformată din
Turda Veche cu mănăstirea augustiniană menţionată prima dată
în 1331. Biserica monumentală se ridică la capătul sudic al
pieţei centrale, din fosta mănăstire păstrându-se doar nava
bisericii şi arcul de triumf.
Investigaţiile arheologice au avut loc în perioada
01.11 – 13.11. 2010, în contextul cercetărilor preliminare pentru
întocmirea unui proiect de reabilitare şi restaurare a
monumentului. Au fost trasate trei unităţi de cercetare, în puncte
de interes stabilite împreună cu proiectantul principal: S1 pe
latura de S a bisericii, perpendicular pe aceasta, cu
dimensiunile de 1,5 x 6 m; S2 pe latura de S a corului, cu
dimensiunile de 2 x 2,5 m; S3 pe latura de N a casei parohiale,
cu dimensiunile de 2,5 x 2,5 m.
Obiectivul principal al acestei cercetări a fost acela de
a furniza echipei tehnice informaţii despre structura şi starea
fundaţiilor şi despre evoluţia nivelelor de călcare. De asemenea,
s-a avut în vedere posibilitatea localizării limitei estice a corului
bisericii (astăzi complet dispărut) precum şi identificarea unor
posibile ruine ale mănăstirii. Săpătura foarte restrânsă a furnizat
răspunsuri parţiale, urmând ca pe viitor acestea să fie
completate şi detaliate prin investigaţii de suprafaţă.
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
242
Au fost cercetate un număr de patru structuri zidite (Z)
şi au fost descoperite 39 de morminte de inhumaţie (M).
Fundaţia navei bisericii este construită din piatră de
dimensiuni medii şi mari, legată cu un mortar de culoare albgălbuie;
pentru egalizare s-au folosit rare fragmente de cărămizi
romane. Partea inferioară a zidului coboară la –3,16 m. La –
1,40 m fundaţia prezintă un decroş cu o lăţime de 0,40 m, dar
nu am reuşit să stabilim dacă acesta corespunde unui nivel de
construcţie sau doar unei etape tehnologice. Stratigrafia, foarte
răscolită de morminte, nu a păstrat urmele unui astfel de nivel.
Pe de altă parte, portalul sudic al navei, aparent in situ, are
limita superioară a pragului la –0,56 m, astfel că un nivel de
construcţie la –1,40 m ar fi greu de acceptat.
În S2 a fost dezvelită fundaţia corului, cu o structură
asemănătoare celei a bisericii dar cu un decroş lat de 0,46 m la
–2,44 m. De la acest nivel până aproximativ la cota de –0,90 m
se observă o zidărie neregulată, din pietre mari şi medii, legate
cu un mortar gălbui, foarte sfărâmicios, ceea ce ne face să
credem în stadiul actul al cercetării, că această zonă a fost la un
moment dat refăcută. La –0,50 m a fost identificată limita
inferioară a soclului compus din blocuri de calcar fasonate.
Pe latura de S a bisericii solul viu este reprezentat de
balast, la partea superioară amestecat cu un lut gălbui cu multe
concreţiuni calcaroase. Acesta este suprapus de un pământ
negru compact, fără materiale arheologice, în care s-au adâncit
gropile mormintelor cimitirului dezvoltat în jurul bisericii. În
special în dreptul portalului sudic s-a înregistrat o mare
densitate de înhumări (35 de schelete), care au transformat
stratigrafia într-o umplutură uniformă. În apropierea corului
densitatea de înhumări este mai scăzută, dar straturile au fost
distruse prin amenajarea unei gropi de var.
În S3 a fost descoperit un fragment dintr-o absidă
poligonală, constând din latura de E, pornirea laturii de NE şi un
contrafort. Ruina, demolată neregulat (între –0,68 m şi –1,08 m)
păstrează un fragment de elevaţie netencuită aşezat pe o
fundaţie decroşată cu 0,10 m, la –1,46 m. Absida pare să fi fost
construită în sistem emplecton, cu un miez din piatră de diferite
dimensiuni şi un parament din blocuri ecarisate. În zidărie se
observă de asemenea rare fragmente de tegulae, iar mortarul
conţine mult pietriş, fiind totuşi destul de compact.
Dacă considerăm această absidă ca aparţinând
corului bisericii medievale, atunci rezultă o lungime totală a
acestui compartiment al clădirii de 18,80 m – ceea ce
corespunde de altfel, cu ştirile istorice despre acest monument.
Dacă dimensiunile ar fi astfel de acceptat, situaţia stratigrafică
în care se găseşte ruina pune această ipoteză sub semnul
întrebării. În primul rând avem în vedere faptul că şanţul de
fundare a tăiat un mormânt orientat V-E, a cărui groapă avea o
umplutură cu mult pigment de mortar - ceea ce arată că înainte
de absidă pe acest amplasament a existat un alt lăcaş de cult.
În al doilea rând folosirea blocurilor ecarisate la o adâncime de
–1,46 m nu este în concordanţă cu situaţia înregistrată pe latura
de S a corului, sugerând o altă etapă de construcţie. În stadiul
actual al cercetărilor suntem înclinaţi să presupunem că biserica
medievală a avut un cor mai mic, structura identificată în
săpătură aparţinând unei etape ulterioare.
Mormintele sunt întinse pe spate cu braţele în general
de-a lungul corpului. După umplutura gropilor se deosebesc
două orizonturi, primul cu o umplutură curată, fără mortar, al
doilea cu o umplutură afânată conţinând în proporţii variabile
resturi de materiale de construcţie.