Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

şi 2 mm). Din cauza termenelor impuse, efectuarea propriu-zisă
a acestei operaţiuni a fost limitată. Totuşi există o serie de
materialele rezultate în urma operaţiilor de tamisare/sitare care
vor fi triate şi eşantionate, iar ulterior vor fi analizate
arheobotanic, sedimentologic şi arheozoologic. De asemenea,
au fost prelevate probe pentru studii micromorfologice din bolta
cuptoarelor şi de la limita dintre acestea şi depunerea în care au
fost amenajate, de la „interfaţa” diferitelor umpluturi, de pe
fundul gropii construcţiilor.
Eşantionul faunistic de la Creţuleasca, cu toate că este
redus numeric pentru anumite epoci, se constituie într-o sursă
valoroasă de informaţii în contextul penuriei de date ce pot
caracteriza evoluţia paleoeconomiei animaliere a comunităţilor
umane în acelaşi spaţiu. Fauna studiată provine din 16 complexe
arheologice. Cele 2025 resturi osoase identificate variază în limite
destul de mari pe diferite paliere cronologice analizate, de la câteva
zeci (epoca bronzului – 82 fragmente; Latène – 6;) la câteva sute
(Ev Mediu – 792 fragmente) şi chiar mii (complexul medieval de
sec. XVII-XVIII, CPL 198- 1145 fragmente). Mamiferele sunt
predominante cu 1864 fragmente. Dintre alţi taxoni au mai fost
identificaţi (169 resturi) ce au aparţinut moluştelor (Mollusca),
broaştelor (Amphibia), peştilor (Pisces), păsărilor (Aves) şi
micromamiferelor.
Numărul relativ mic de complexe analizate pentru
anumite epoci şi cu cantităţi variabile de faună ne împiedică
acum să avansăm diferite ipoteze de lucru, dar această
problematică va fi urmărită cu ocazia studierii unor viitoare
eşantioane faunistice. Singura perioadă pentru care putem în
acest moment al studiului realiza o caracterizare preliminară în
ceea ce priveşte mamiferele, este cea medievală. În urma
determinărilor specifice s-au identificat atât animale domestice
cât şi sălbatice. În cazul celor domestice enumerăm: calul
(Equus caballus), vita (Bos taurus), oaia (Ovis aries), capra
(Capra hircus), porcul (Sus domesticus), câinele (Canis
familiaris), pisica (Felis catus). Printre cele sălbatice s-au
identificat zimbrul (Bison bonasus), cerbul (Cervus elaphus),
căpriorul (Capreolus capreolus) şi iepurele de câmp (Lepus
europaeus). Activitatea de creştere a animalelor pare să joace
un rol de primă importanţă, preferate de către comunitate
medievală fiind ovicaprinele şi bovinele. Porcinele sunt şi ele
bine reprezentate, ceea ce ar sugera existenţa unei comunităţi
relativ sedentare, dar în cadrul căreia cornutele joacă un rol
predominant. Vânatul are un rol secundar, de suplimentare şi
completare a cantităţii de hrană de origine animală ca de altfel
şi păsările domestice.
Lotul faunistic din cadrul complexului 198 prezintă un
total de 1145 de fragmente osoase din care s-au determinat
specific 1047 (91.4%). În acest complex mamiferele domestice
sunt predominante printre care ovicaprinele sunt cele mai
numeroase cu 58 % ele fiind urmate de către bovine cu 40 %.
Repartiţia pe elemente anatomice la cornutele mari şi mici din
acest complex arată o distribuţie inegală în sensul unei
predominări a fragmentelor de craniu (cu procese cornulare) şi
metapodii ceea ce ar sugera existenţa unui abataj specializat al
acestor animale (măcelărie) în care părţile mai sărace în carne
erau aruncate în acest complex medieval (sec. XVII-XVIII). Tot
pentru acest complex medieval trebuie să semnalăm
descoperirea inedită în Muntenia a unui metapod de zimbru.
Ţinând seama de experienţa câştigată în aceste
campanii, considerăm că cercetarea viitoare trebuie să aibă în
vedere:
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
182
- o strategie coerentă de tamisare în sensul stabilirii
unui eşantion reprezentativ pentru fiecare categorie de
complexe; lipsa tamisării sau practicarea ei pe scară redusă
oferă o imagine distorsionată a consumului practicat în trecut;
oasele de peşte, cerealele, dar şi diferite obiecte de mici
dimensiuni pot fi recuperate doar în acest fel;
- o strategie coerentă de prelevare de probe necesare
studiului micromorfologic;
- o combinare a ambelor operaţiuni pentru definirea
unor eventuale zone funcţionale de activităţi practicate în
construcţiile adâncite; „podeaua” acestor construcţii ar trebui
caroiată cât mai strâns; sedimentul trebuie prelevat pe carouri şi
tamisat pentru recuperarea aşa-ziselor microartefacte (aşchii de
os, silex, resturi de decorticare etc.) rezultate în urma
activităţilor din trecut;
- o „calibrare” a decapării efectuate mecanic care
afectează partea superioară a unor complexe medievale; este
adevărat că acestea sunt dificil de identificat în stratul cenuşiu,
dar acest lucru trebuie şi demonstrat; astfel, este necesară
selectarea unei suprafeţe care să fie săpată exclusiv manual;
- înmulţirea observaţiilor stratigrafice prin păstrarea
mai
multor martori stratigrafici;
- studierea istoriei recente din perioada comunistă şi
post-comunistă a terenului unde se desfăşoară cercetarea
noastră, a transformărilor pe care acesta le-a suferit pentru a
căpăta aspectul actual;
- detalierea studiului istoric al satului medieval;
Şantierul arheologic este un bun prilej pentru extinderea
cercetării şi în alte domenii; ar fi relevant un studiu sociologic al
comunităţii de muncitori; un studiu al impactul construirii
autostrăzii şi al şantierului arheologic în comunitatea locală.
Note:
1. Damian et alii 2010.
2. Constantinescu 1972, p. 46.
3. Ciuceanu 1992; Mănucu-Adameşteanu et alii 2005, p. 459–
461.
4. Damian et alii f.a.; Păunescu şi Teodor 2003.
5. DIR IV, 1954, p. 252–253, doc. 268; Ghinea 1969, p. 238–
243
Bibliografie:
R. Ciuceanu, Şantierul arheologic Afumaţi, CAB 4, 1992, p. 281-
285
N. Constantinescu, Coconi. Un sat din Câmpia Română în
epoca lui Mircea cel Bătrân. Studiu arheologic şi istoric,
Bucureşti, Editura Academiei Republicii Socialiste România,
1972.
P. Damian, E. Alexandrescu, E. Teodor, R. Andreescu, R.
Medinceanu, E. Safta, A. Păunescu, L. Dumitriu, D. Mihai, L.
Georgescu, P. Stancu, D. Moise (fără an) Mărturii de civilizaţie
străveche, veche şi medievală, în zona afectată de realizarea
autostrăzii Bucureşti-Feteşti, tronsonul Bucureşti-Fundulea,
Bucureşti: MNIR (nepublicat).
P. Damian, I. Bocan, C. Borş, A. Ciornei, S. Cleşiu, E.
Dumitraşcu, I. Ene, S. Ene, M. Florea, I. Grigore, A. C. Lazăr, C.
Neagu, S. Oanţă-Marghitu, A. Raţiu, A. Ştefănescu, O. Ţentea,
D. Vleja, C. Haită, G. Vasile, Creţuleasca, com. Ştefăneştii de
Jos, jud. Ilfov, CCA 2010, p. 252-253.
N. Ghinea, Aşezări săteşti din sec. XV - XIX pe teritoriul oraşului
Bucureşti, Bucureşti 7, 1969, p. 237-252.