Departamentul de Cercetări Socio-Umane al Institutului de Istorie „G

11 Managementul conflictelor 101
Fig. 6. Elementele structurii conflictuale.
În consecinţă, comportamentul motivat nu este o simplă cauză,
ci şi un mijloc prin care se poate ajunge la realizarea unui scop,
intensitatea acestuia fiind determinată de trebuinţele specifice, dar şi
de particularităţile stimulilor. O astfel de abordare are avantajul că
propune soluţionarea conflictelor prin dezamorsarea comportamentului
conflictual, o schimbare în atitudini şi o transformare a relaţiilor şi
intereselor care se află în centrul structurii conflictuale, definit de
numeroase contradicţii.
Suntem în deplin acord cu următoarea afirmaţie (interpretare)
a realităţii dependente de comunicare: „Realitatea se construieşte în
comunicare – prin intersubiectivitate, prin noi-ul social al
obiectivităţii – nu în cunoaştere cu subiect individual, de vreme ce,
datorită comunicării, putem vorbi despre lumi posibile sau virtuale,
construite în semnificaţie, în jurul subiectului” 9 , Dar, cum
comunicarea este în sine „negociere şi mediere a semnificaţiilor din
lumea ta cu semnificaţiile din lumea celorlalţi”, conflictele aparţin
unei lumi obiective, de cele mai multe ori sunt necesare şi
constructive. Situaţiile comunicaţionale în managementul
conflictelor (mai ales în negocierea lor) impun comunicarea
„constructoare de realitate” ca un proces de manipulare.
9 A. CODOBAN, Comunicare şi negociere în afaceri, Edit.
Risoprint, Cluj-Napoca, 2007, p. 2.