Departamentul de Cercetări Socio-Umane al Institutului de Istorie „G

11 Marketing – teorie şi practică social-economică 223
îşi formulează principiile pe baza cărora se pot stabili căi eficiente de
soluţionare practică a raporturilor dintre agenţii economici şi mediul
economico-social în general, între aceştia şi piaţă în special.
În formularea obiectului ştiinţei marketingului apar unele
nuanţări 32 care nu reprezintă controverse, ci accente puse pe un aspect
sau altul al domeniului ştiinţei marketingului şi în toate se evidenţiază
faptul că marketingul este o ştiinţă a comportamentului, care explică
relaţiile de schimb ce au loc între producători şi consumatori.
Părerile exprimate cu privire la obiectul ştiinţei marketingului
se pot sintetiza în faptul că acesta se referă la teoria economică a
pieţii, la mecanismul ei, la categoriile economice: cerere, oferta,
concurenţa, preţ, care implică consumul, comportamentul
consumatorului şi producătorului, precum şi cadrul instituţional ce
permite desfăşurarea legăturilor dintre vânzători şi cumpărători.
Stadiul la care a ajuns astăzi marketingul în plan teoretic, dar
şi practic, îl face de necontestat, el având precis conturat domeniul
propriu de cercetare, cu fenomene şi procese neabordate de alte
ştiinţe. Existenţa încă a unui mare număr de definiţii a marketingului
nu reprezintă un argument suficient pentru a nega caracterul de
ştiinţă al acestuia.
Numărul acelora care se ocupă de teoria economică de
marketing a sporit foarte mult. Aceasta sugerează, pe de-o parte,
interesul deosebit pentru această nouă ştiinţă economică, iar pe de
altă parte, că nu s-a încheiat procesul de cristalizare a ştiinţei
marketingului, deşi a străbătut etapele cunoscute în evoluţia generală
a ştiinţelor: descriptivă, inductivă, deductivă, axiomatică, ajungând
la un grad înalt de maturizare, din moment ce dispune de o
terminologie consacrată, în mare măsură acceptată, de o bogată
literatură, de un anumit nivel de specializare, care a condus deja la
conturarea unor domenii: micro şi macromarketingul, marketingul
social, ecomarketingul etc.
La fel, după conturarea curentelor de gândire, a şcolilor în
teoria marketingului, ca şi a abordării marketingului în planul
metateoriei, prin apariţia metamarketingului, sunt alte indicii care
32 P. L. DUBOIS, A. JOLIBERT, op. cit., p. 3; C. FLORESCU
(coord.), op. cit., p. 29.