Departamentul de Cercetări Socio-Umane al Institutului de Istorie „G

190 Ioan Trenca, Dragoş Păun 12
dezbătută. Lothian (1997) 10 propune următorul ciclu internaţional
specific internaţionalizării activităţii bancare: începând cu anii ’70,
internaţionalizarea bancară a constat în stabilirea activităţilor bancare
în centre financiare şi economice.
Gruparea băncilor pe baza acestor etape şi dezvoltarea rezultată
a gradului de internaţionalizare a dus la cinci tipuri distincte de
realizare a strategiilor de internaţionalizare:
1. Internaţionalizarea accelerată. Băncile îşi dezvoltă iniţial
activităţile de internaţionalizare prin înfiinţarea de filiale în
principalele centre economice şi fianciare. În pasul următor,
activităţile de internaţionalizare se extind prin creşterea masivă a
achiziţiilor bancare externe. În sfârşit, banca este nevoită să
restructureze şi să consolideze marile achiziţii externe şi să-şi
recâştige sau să-şi crească profitabilitatea. Deutsche Bank „se
potriveşte stereotipului băncii europene în căutarea unei adevărate
strategii de globalizare” 11 (Graficul 1).
Graficul 1. Modelul strategiei de internaţonalizare accelerată.
10 J. LOTHIAN, The Re-Internationalization of Banking and the
Financial System, „Managerial Finance”, 1997, vol. 23, p. 2.
11 J. CANALS, Competitive Strategies in European Banking, Oxford:
Clarendon Press, 1993.