Departamentul de Cercetări Socio-Umane al Institutului de Istorie „G

7 Managementul conflictelor 97
altora 5 . Pe de altă parte, dorinţa de a ajunge în vârful piramidei ierarhice
sau de a controla resursele, cu alte cuvinte competiţia pentru putere, nu
este utilă organizaţiei. căci distrage oamenii de la activităţile şi scopurile
cu adevărat importante. După cum arată Karen Horney 6 , conflictele de
această factură pot fi rezolvate numai prin autocontrol sistematic şi
schimbări în personalitate şi în condiţii care le-au dat fiinţă.
Interdependenţe şi diferenţe structurale între departamente;
acestea generează şi dau contur expresiv conflictului structural din
organizaţie. Sursele unui asemenea conflict trebuie căutate în:
delimitarea departamentelor după obiective diferite, interdependenţa
departamentală, nemulţumirea faţă de statutul profesional, delimitarea
inexactă a atribuţiilor şi caracterul limitat al resurselor 7 .
Interdependenţa este o cauză importantă a conflictelor deoarece dă
posibilitatea de amestec şi obstrucţionare, care altfel nu ar exista. Această
interdependenţă poate apărea sub mai multe forme: interdependenţa în
comun, secvenţială, reciprocă şi interdependenţa de echipă.
Diferenţele între departamente rezultă în mod natural când
sarcina generală a unei organizaţii este împărţită pe specialităţi.
Această diviziune a muncii permite indivizilor să realizeze o parte din
sarcina totală, astfel că managerii unor departamente diferite ajung să
realizeze sarcini total diferite.
Diferenţierea îngreunează comunicarea prin individualizarea unora
faţă de alţii, cel mai simplu exemplu fiind dat de numeroasele conflicte
între managerii de formaţie profesională diferită (ingineri şi economişti).
Caracterul limitat al resurselor şi folosirea lor în comun
constituie o altă cauză structurală ce poate conduce la conflict.
Resurse ca bani, timp, spaţiu, personal, echipament produc deseori
conflicte legate de cine le va folosi, unde, cât şi când. Izbucnesc
conflicte distructive mai ales atunci când resursele sunt foarte limitate,
iar nevoile sunt mari. Concluzionând, o viziune de ansamblu asupra
5 S. CHIRICĂ, Psihologie organizaţională, Edit. SO, Cluj-Napoca,
1996, p. 81.
6 K. HORNEY, Our Inner Conflicts, W. W. Norton & Company, New York,
1992, p. 135.
7 D. ROBEY, Designing Organisation, Homewood, Illinois, IRWIN,
1986, p. 181–189.