Departamentul de Cercetări Socio-Umane al Institutului de Istorie „G

112 Vasile Zaharia 10
culturale, satisfacerii celorlalte cerinţe comune ale societăţii şi ale
cetăţenilor ţării.” 4
În opinia unui alt autor, „Finanţele reprezintă acele relaţii
sociale de natură economică, în formă bănească, ce apar în procesul
repartizării produsului intern brut, în legătură cu îndeplinrea
funcţiilor şi atribuţiilor statului. Altfel spus, finanţele desemnează un
anumit tip de relaţii economice, şi anume relaţii de repartiţie a
produsului intern brut, a căror naştere se află într-o strânsă legătură
cu existenţa statului şi a economiei băneşti.” 5
În Dicţionarul de economie, finanţele sunt definite ca: „Fluxuri
economice, exprimate în bani, prin care se formează, se repartizează şi
se folosesc resurse băneşti necesare finanţării activităţii. Finanţele
reprezintă acele relaţii băneşti prin care statul (la nivel central şi local)
şi unităţile economice, pe de o parte, îşi formează veniturile şi, pe de
altă parte, le cheltuiesc.” 6
Într-o altă lucrare de referinţă, se consideră că, „Din punct de
vedere tehnic, finanţele pot fi definite ca totalitatea fluxurilor băneşti
dintr-o economie (sub formă de numerar, credit sau compensaţie) care
au ca scop formarea (încasarea) veniturilor şi realizarea (acoperirea)
cheltuielilor la diferitele paliere (individ, organizeţie, stat).” 7
Opinăm pentru ideea că noţiunea de finanţe, ca „gen proxim”,
deci în ansamblul lor, se cer definite nu prin termenii de „fluxuri
financiare”, „relaţii băneşti”, „relaţii sociale de natură economică, în
formă bănească” (termeni ce exprimă de fapt un proces de constituire
a lor), ci prin termeni care exprimă o rezultantă a acestor fluxuri
financiare, concretizate în venituri financiare (publice sau private,
după caz) din produsul intern brut în expresie bănească, venituri ce se
autonomizează la dispoziţia entităţilor publice sau private spre a
satisface diverse trebuinţe.
Conceptul general de finanţe – ca „gen proxim” – se defineşte
prin veniturile ce se constituie la dispoziţia entităţilor publice sau
4 Gh. D. BISTRICEANU ş.a., op. cit., p. 11.
5 Alexandru LĂZĂRESCU, Finanţe publice, Edit. „Naţional”, 2000, p. 13.
6 *** Dicţionar de economie, Edit. Economică, Bucureşti, 1999, p. 211.
7 Nicolae HOANŢĂ, Economie şi finanţe publice, Edit. „Polirom”,
Iaşi, 2002, p. 112.