Departamentul de Cercetări Socio-Umane al Institutului de Istorie „G

11 Confruntări de opinii privind conceptele de finanţe... 113
private pe seama acelei părţi din produsul intern brut în formă bănească
ce este mobilizată pe căi specifice şi este cheltuită în vederea satisfacerii
trebuinţelor publice (finanţele publice) sau private (finanţele private).
După definirea conceptului general de finanţe („genul proxim”),
demersul metodologic al studiului ne conduce spre analiza trăsăturilor
ce alcătuiesc „diferenţa specifică” a componentelor pe care le
cuprindem în conţinutul conceptului general de finanţe: finanţele
publice şi finanţele private.
În mod similar, pot fi identificate opinii diverse şi în ceea ce
priveşte conceptul de finanţe private.
„Finanţele private conţin relaţii social-economice băneşti prin
intermediul cărora întreprinderile, societăţile de asigurare, băncile private,
etc. îşi constituie, repartizează, gestionează şi controlează fondurile de
resurse financiare. Finanţele private cuprind veniturile, cheltuielile,
creanţele şi obligaţiile, împrumuturile primite sau acordate, primele de
asigurare care se încasează, plăţile de despăgubiri şi sume asigurate etc.” 8
Într-o altă lucrare consacrată temei abordate de noi, se
precizează că „Finanţele întreprinderilor pot fi definite ca relaţii
economice în formă bănească, ce se constituie şi se manifestă în mod
obiectiv în legătură cu formarea şi repartizarea fondurilor băneşti
necesare procesului economic al întreprinderilor, în scopul realizării
unui profit cât mai mare.” 9
Consecvent principiului folosit şi în definirea conceptului
general de finanţe, considerăm că finanţele private exprimă
veniturile ce se constituie la dispoziţia entităţilor private (societăţi
comerciale, întreprinderi, organizaţii cooperatiste) prin fluxuri
financiare specifice, precum şi cheltuielile efectuate în scopul
satisfacerii trebuinţelor acestor entităţi.
În ceea ce priveşte conceptul de finanţe publice, o sinteză a
opiniilor exprimate în literatura de specialitate o găsim într-o lucrare
în care se subliniază faptul că se întâlnesc formulări dintre cele mai
diverse, cum ar fi:
8 Gh. D. BISTRICEANU ş.a., op. cit., p. 14.
9 Aurel NEAGU, Finanţe, credit şi instituţii de drept financiar, Edit.
„Risoprint”, Cluj-Napoca, 2008, p. 35.