Departamentul de Cercetări Socio-Umane al Institutului de Istorie „G

122 Emil Pop 2
modernă, credem că trebuie să avem în vedere atât referenţii noţiunii de
cultură – „principalii referenţi (sau sisteme de referinţă) pe care îi putem
identifica în analiza conceptuală a culturii sunt natura, civilizaţia,
personalitatea şi valoarea” 1 –, cât şi dinamica raporturilor culturii cu
natura, societatea – personalitatea. Deci, un factor de diversificare a
definiţiilor şi accepţiilor date noţiunii de cultură îl găsim tocmai în
accentul pus pe unul sau altul din referenţii semnalaţi mai înainte 2 .
Formele structurale noi care se cristalizează în societatea modernă
determină forme suprastructurale adecvate lor; de aici decurge acest
proces istoric complex de remodelare a societăţilor la toate nivelurile, de
apariţie a unor instituţii sociale, organizaţii calitativ noi, corespunzătoare
transformărilor de bază, de propulsare a creaţiei de valori, ca esenţă a
unei vieţi spirituale complexe, a făuririi culturii moderne.
Întrucât cultura, ca proces de producere, circulaţie, asimilare,
ierarhizare, restituire de valori constituie mediul esenţial al cristalizării
personalităţii, câmpul propriu fiinţării umanului, este evident că nici o
civilizaţie, şi cu atât mai puţin cele moderne şi contemporane, nu
poate fi concepută fără o dezvoltare culturală corespunzătoare, în care
să se proiecteze idealurile şi aspiraţiile istorice ale Omului, fără
cultură care să ofere imaginea sublimată a vieţii reale şi să confere
dimensiuni valorice acestei vieţi. Rezultă, aşadar, că una din forţele
esenţiale şi inexorabile ale mişcării civilizatorii, proprii societăţii
contemporane este cultura, că ea trebuie reprezentată în cadrul acestei
mişcări ca fiind în curs de producere permanentă, atât de către
personalităţi obişnuite, cât şi excepţionale. Dacă suntem de acord că
„Fiinţa umană se defineşte astfel de la bun început biocultural (subl.
autorului), cei doi termeni ai binomului natură-cultură (subl.
autorului), neavând separat valoare explicativă” 3 , şi că în aceeaşi
1 Ioan BIRIŞ, Sociologia civilizaţiilor, Edit. „Dacia”, Cluj-Napoca,
2000, p. 13.
2 Ibidem.
3 *** Sociologie, Traian ROTARIU. Petru ILUŢ (coord.), Edit.
„Mesagerul”, Cluj-Napoca, 1996, p. 306. În aceeaşi lucrare sunt consemnate
„câteva funcţii mai importante îndeplinite de cultură în viaţa comunităţilor”,
în număr de opt: adaptativă, de achiziţie a informaţiei socialmente utile, de