Departamentul de Cercetări Socio-Umane al Institutului de Istorie „G

118 Vasile Zaharia 16
repartizarea unei însemnate părţi din disponibilităţile băneşti existente
în economie şi la populaţie şi a altor resurse în vederea acoperirii, în
principal, a unor nevoi vremelnice sau de durată mai îndelungată, cu
obligaţia rambursării împrumuturilor la scadenţă sau la cerere şi a plăţii
unor dobânzi pentru folosirea acestora.” 17 Aici, se ţine seama de
caracterul permanent al unor nevoi, în legătură cu care intervine
creditul 18 , astfel că „Deosebirile dintre ele (dintre finanţe şi credit –
preciz.ns., VZ) ţin de formele lor de manifestare, dictate de condiţiile
concrete în care se folosesc, pe câtă vreme asemănările vizează
conţinutul lor, latura calitativă a acestora, esenţa lor” 19 .
Considerăm însă că argumentele aduse în favoarea ideii că
„finanţele propriu-zise şi creditul au aceeaşi menire socială: asigură
formarea şi repartizarea fondurilor destinate satisfacerii nevoilor generale
şi derulării afacerilor”. nu pot să definească – aşa cum susţine autorul lor
– trăsături ce justifică „reunirea finanţelor propriu-zise şi a creditului sub
denumirea comună de finanţe, finanţele fiind înţelese în sens larg” 20 .
Ne exprimăm opinia că creditul nu poate fi inclus în sfera
conceptului de finanţe, întrucît pe lângă obligativitatea restituirii
acestuia, veniturile financiare ale entităţilor (publice şi private) au o
corespondenţă în resursele economice reale (materiale, umane,
antreprenoriale etc.) care se găsesc în proprietatea publică sau privată,
în timp ce sursele de creditare constituite sunt formate din acea parte a
economiilor băneşti temporar disponibile în economie care trebuie
restituite proprietarilor lor.
A recunoaşte ideea că creditul nu se include în conceptul de
finanţe nu înseamnă a subestima rolul acestuia în mecanismul de
funcţionare a economiei, menirea lui, ci doar a sublinia esenţa lui
diferită şi trăsăturile specifice ale relaţiilor pe care le exprimă, în
raport cu conceptul de finanţe.
17 C. TULAI, Teorie şi practică financiară. Ghid alfabetic, Edit.
„Dacia”, Cluj-Napoca, 1985, p. 136 şi 254; Idem, Finanţe, Edit. „Casa Cărţii
de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2007, p. 28.
18 C. TULAI, Finanţe, ..., p. 28.
19 Ibidem, p. 29.
20 Ibidem.