Departamentul de Cercetări Socio-Umane al Institutului de Istorie „G

7 Cetăţenii (naţionalii) spaţiului post-naţional (UE) 169
întărit Uniunea, în timp ce 36% că, dimpotrivă, i-au diminuat din
potenţial. Din vechii membri ai UE, doar suedezii, spaniolii, danezii şi
grecii mai consideră în proporţie de peste 50% că extinderea numărului
de membri de la 15 la 27 a întărit Uniunea, la extrema cealaltă
plasându-se austriecii cu 52% neîncredere, cetăţenii Luxemburgului sau
Franţei cu 54% (62% din români au considerat că „the enlargement of
the UE has strengthened the EU”, 16% „… it has weakened the EU” şi
22% „nu ştiu”, sursă: EB70).
Ce mai înseamnă Uniunea pentru fiecare din cetăţenii săi
Câteva din răspunsurile posibile ne sunt oferite de EB69 (din
primăvara lui 2008), în care sunt prezente plusurile şi minusurile
integrării, resimţite de resortisanţii celor 27 de state membre UE 8 . Se
face vizibil aici un mix de „pozitiv” şi „negativ” din ce în ce mai greu
de „administrat”, un conglomerat incandescent la care actuala şi
viitoarea Uniune ar trebui să găsească răspunsuri convingătoare pentru
a putea gestiona cu succes relaţia complexă şi, în acelaşi timp,
complicată cetăţean–stat (naţional)–Uniune. Este necesar ca UE săşi
redimensioneze obiectivele principale, pentru a putea: ameliora
nivelul de trai a cetăţenilor săi (23%), dezvolta economia şi intensifica
creşterea în Uniune (17%), menţine pacea şi stabilitatea (17%), lupta
împotriva ameninţărilor globale (9%), proteja cetăţenii de efectele
negative ale globalizării, a ajuta să beneficieze de efectele sale
pozitive (9%) etc. (sursă: EB70). Bruxelles-ul şi fiecare din statele
membre UE sunt nevoite să lărgească sfera obiectivelor tradiţionale
(e.g. asigurarea unui înalt nivel de trai, dezvoltare, stabilitate) şi să
înglobeze unele noi 9 , care-şi trag seva din procesele şi fenomenele
celei de-a doua modernităţi (reflexivă, târzie etc.).
8 Din subiecţii investigaţi în EB69, 49% au menţionat că UE însemnă
libertatea de a călători, studia şi munci oriunde în EU; pentru 35% din ei,
Uniunea însemnă euro, pace pentru 26%, urmate în ordine descrescătoare de:
diversitate culturală (22%), poziţie de forţă în lume (22%), democraţie (21%),
risipă de bani (19%), birocraţie (18%), insuficient control la frontierele
externe (18%), prosperitate economică (17%), mai multă criminalitate (15%),
şomaj (11%), pierderea identităţii culturale (11%), protecţie socială (9%).
9 Cel puţin la nivel declarativ, „administraţia” de la Bruxelles şi-a
asumat ca obiectiv strategic diminuarea „the negative sides of globalization
by making sure that the developing countries benefit from free trade” (EC