Departamentul de Cercetări Socio-Umane al Institutului de Istorie „G

288 Adrian Circa 4
contractelor pe care nu le execută personal. Pe de altă parte, interesul
anumitor participanţi poate evolua între încheiere şi executare. Partea
care este dirijorul operaţiei vrea totul sau nimic, spre deosebire de
ceilalţi participanţi care sunt de acord cu interdependenţa la data
încheierii, dar după aceea proclamă autonomia. Astfel, doar
circumstanţele de fapt îl vor putea convinge pe judecător că economia
operaţiunii determină interdependenţa contractelor. Din acest punct de
vedere, se poate spune că relativitatea se opune interdependenţei.
Dificultăţile se situează şi la nivelul raporturilor dintre părţile
contractelor ce compun grupul: există relaţii cu caracter contractual
între toate părţile grupului contractual, chiar dacă ele nu au contractat
în mod direct În consecinţă, forţa obligatorie a contractului principal
se poate extinde şi faţă de acele persoane
Apropierea între grupul de contracte şi relativitatea contractuală
se particularizează şi la nivelul responsabilităţii civile. În virtutea art.
973 din Codul civil, răspunderea nu poate fi contractuală decât între
părţile aceluiaşi contract.
Schematic, raţionamentul este următorul: dacă A este legat
contractual de B şi B este legat contractual de C, iar raporturile dintre
AB şi BC au un element comun, atunci putem considera că A este
legat contractual de C
Majoritatea autorilor consideră că ne-executarea unui contract
constituie o faptă delictuală faţă de terţi; ca atare, răspunderea între A şi
C nu poate fi decât delictuală, raporturile fiind cele specifice între terţi.
În situaţia producerii unui prejudiciu, responsabilitatea civilă
este analizată funcţie de calitatea juridică a victimei. Actualitatea
juridică poate fi prezentată cu ajutorul următorului tablou al
principalele căi de rezolvare (grupul de contracte fiind privit prin
prisma relativităţii):
a. existenţa unei răspunderi contractuale pentru fapta proprie
între persoanele (A şi B) legate direct prin contract. Art. 973 Cod civil
se opune ca o convenţie şi regulile răspunderii civile contractuale să
fie opuse unei persoane străine de acord;
b. existenţa unei răspunderi contractuale pentru fapta altuia.
Noul Cod civil cuprinde o reglementare de principiu a acestei forme
de răspundere: „Dacă părţile nu convin altfel, debitorul răspunde
pentru prejudiciile cauzate din culpa persoanei de care se foloseşte