Departamentul de Cercetări Socio-Umane al Institutului de Istorie „G

60 Vasile Marian 22
alimentată sine die din contribuţiile individuale de 3600 lei [T5–E6]
colectate în stagiul de cotizare şi fructificate la o rată anuală a
dobânzii de numai 5% după ieşirea la pensie, iar pensia anuală
maximă, de 1.981,80 lei [T5–I5] poate fi asigurată vreme de 79,81 ani
[T5–I11] din contribuţiile individuale de 18.000 lei [T5–I6] sporite,
prin fructificare, mai întâi cu 22.770 lei pe parcursul stagiului de
cotizare de 30 de ani şi apoi cu încă 117.397 lei [T5–I10] în cei 79,81
ani, dacă asiguratul ar putea trăi atâta vreme după ieşirea la pensie
pentru limită de vârstă.
Durata medie de viaţă în mediul rural românesc a crescut în
ultimii 40 de ani abia cu 5 ani, de la 66 ani la 71 ani, din care 68 de
ani la bărbaţi şi 75 de ani la femei 37 .
Să zicem că, în următorii 30 de ani (deci până în anul 2041),
durata medie de viaţă în mediul rural românesc va mai creşte cu 7 ani,
va ajunge la 78 de ani şi va depăşi deci cu 15 ani limita de vârstă (de
63 de ani) pentru ieşirea la pensie. În ipoteza fructificării cotizaţiilor
pe parcursul stagiului de cotizare şi a încă 15 ani de viaţă ca pensionar
a asiguratului, rezultă nişte valori reziduale formidabil de mari pe
ansamblul sistemului de asigurări, valori pentru care statul şi
societăţile private de asigurări vor lupta pe viaţă şi pe moarte, ca şi
până acum în privinţa sistemului public de pensii. Statul va putea
invoca contribuţiile lui mutuale (de care noi continuăm a face
deocamdată abstracţie), iar societăţile private de asigurări vor putea
miza pe incompetenţa oamenilor politici care se perindă la guvernare
de a gestiona sacul cu bani oferit de sistemul public de pensii.
Însă, aceşti doi combatanţi uită de faptul că la mijloc e vorba de
însuşirea de către ei a ceea ce justiţia aflată de partea lor numesc în alt
context foloase necuvenite. Cotizaţiile sunt ale celor care le plătesc, iar
câtă vreme oricine creditează pe altcineva este îndreptăţit să perceapă
o dobândă nu vedem de ce aceste cotizaţii să nu fie şi ele purtătoare de
dobândă pentru asiguraţi. Neplata de către stat a unei dobânzi pentru
folosirea acestor cotizaţii, la fel cum plătesc băncile comerciale pentru
sumele de bani depuse la acestea, este un abuz; luarea unui împrumut
oneros de la bănci şi alte instituţii financiare, în dauna
37 A se vedea, de pildă: INSTITUTUL NAŢIONAL DE STATISTICĂ,
Anuarul statistic al României, 2007, Bucureşti, p. 71.