Departamentul de Cercetări Socio-Umane al Institutului de Istorie „G

11 Responsabilitatea băncilor în prevenirea şi combaterea... 209
clientelei este obligatorie cel puţin în următoarele situaţii: în cazul
persoanelor care nu sunt prezente fizic la efectuarea operaţiunilor; în
cazul relaţiilor de corespondent cu instituţii de credit din state terţe şi
în tranzacţiile ocazionale sau relaţiile de afaceri cu persoane expuse
politic, care sunt rezidente într-un alt stat membru al Uniunii
Europene sau al Spaţiului Economic European ori într-un stat străin.
Monitorizarea continuă a conturilor şi tranzacţiilor reprezintă o
parte esenţială a procedurilor de cunoaştere a clientelei. Activitatea de
monitorizare a tranzacţiilor, atât a celor care sunt neobişnuite, cât şi a
celor de natură a fi suspecte se realizează atât la momentul iniţierii
relaţiei de afaceri cu clientul cât şi după efectuarea tranzacţiilor.
Instituţiile de credit trebuie să deţină programe anuale de
perfecţionare a personalului şi să asigure instruirea corespunzătoare a
angajaţilor privind standardele de cunoaştere a clientelei şi a instituirii
măsurilor de prevenire şi combatere a spălarii banilor. Instruirea
personalului pe aspectele legate de standardele de cunoaştere a
clientelei, a prevenirii şi combaterii spălării banilor se asigură prin
instituţii externalizate sau prin cadre proprii.
Tipurile de tranzacţii ce pot fi utilizate pentru spălarea banilor
sunt nelimitate. De aceea, stabilirea unor elemente pe baza cărora
acestea pot fi identificate este foarte dificilă şi aceste elemente pot
avea un caracter absolut şi exhaustiv. Caracterul suspect al unei
operaţiuni decurge din modul neobişnuit de efectuare, raportat la
activitatea obişnuită a operatorului. De aceea, o condiţie de bază
pentru recunoaşterea tranzacţiilor suspecte de către personalul
instituţiilor prin care se încearcă spălarea banilor este cunoaşterea cât
mai deplină a clientului, a tipului de afaceri ale acestuia, a volumului
normal al tranzacţiilor şi a condiţiilor în care le derulează. De
asemena, este suspect prin comportamentul său un client dacă: ●
evită să furnizeze informaţii despre activitatea şi persoana sa ori
scopul pentru care angajează o relaţie de afaceri (deschiderera unui
cont, solicitarea unui împrumut); ● declaraţiile financiare ale
corporaţiilor sau documentele pentru afaceri importante nu sunt
întocmite de către un contabil sau altă persoana autorizată; ● preia şi
cesionează frecvent afaceri în relaţii cu alţi indivizi ce nu se bucură
de notorietate, de infailibilitate; ● prin conturile sale se derulează
operaţiuni frecvente cu sume mari, deşi clientul nu desfăşoară o