Departamentul de Cercetări Socio-Umane al Institutului de Istorie „G

5 Cultură şi personalitate. Dimensiuni economice şi civilizatoare 125
în care valorile şi cunoştinţele se transmit de la posesorul şi făuritorul
lor – omul social – la „materialele” pe care le prelucrează, pe care le
transformă în bunuri. Ca urmare, inserţia culturalului în făurirea
civilizaţiei prezentului şi viitorului se realizează prin însăşi acţiunea
individului, care, în această acţiune vitală a sa, devine el însuşi obiect
al civilizării, atât prin faptul că activitatea îl determină să fie
permanent un receptor critic al culturii, cât şi prin faptul că el îşi
exercită în această activitate cultura pe care o posedă, îmbogăţind-o cu
propriile lui idei creatoare. În consecinţă, implicarea omului în
procesul acţional, creşterea volumului şi calităţii culturii sale sunt atât
obiective, cât şi consecinţe ale funcţiei civilizatoare a culturii.
Pe de altă parte, fluxul cultural, străbătând subiecţii umani, îi
transformă pe aceştia, stimulează cristalizarea personală a forţelor lor şi,
în acelaşi timp, acest flux, trecând de subiecţii umani, prin activitatea
practică obiectivată a acestora, se concretizează în modelarea mediului,
în faptele de civilizaţie. Mediul transformat, „civilizat”, devine, astfel,
mediul umanizat, mediul propice vieţii şi creaţiei omului; acţiunea
civilizatoare se dovedeşte, în toate sensurile, una din formele esenţiale
ale procesului umanizării şi confirmă că, pe orice căi şi în orice direcţii
s-ar acţiona, personalitatea nu poate fi înfăptuită dacă nu este produs
fundamentul ei cultural, iar acest fundament nu poate fi produs fără
promovarea factorilor acţiunii vieţii sociale.
Problematica omului se leagă, aşadar, intrinsec de cea a culturii
şi civilizaţiei; dialectica istorică a constituirii personalităţii sale
implică şi include dialectica om–muncă–acţiune.
Structurată axiologic, astfel încât valorile ei să fie permanent
confirmate de practica istoriei noilor forme de viaţă socială, cultura se
află în permanentă concordanţă cu, dar în acelaşi timp devansează – ce
este propriu conştiinţei, ideilor – dezvoltarea economică, materială a
societăţii, influenţând decisiv cursul formării conştiinţei personalităţii,
determinând cristalizarea ei în noi forme şi conţinuturi politice,
juridice, filosofice, morale, artistice etc.
Judecarea gradului de umanizare a omului prin nivelul culturii
sale, aprecierea tipului său de personalitate, pe baza comportamentelor