Departamentul de Cercetări Socio-Umane al Institutului de Istorie „G

108 Vasile Zaharia 6
analiza conceptului formulat şi procesul de conceptualizare petrecut în
timp în lumea finanţelor îndeamnă la o seamă de întrebări şi discuţii
asupra relaţiei între denumirea noţiunii şi realitatea pe care o exprimă.
Procesul prin care se stabilesc denumiri convenţionale unor
fenomene, unor realităţi existente poartă denumirea de denotaţie.
Preocuparea economiştilor menită a clarifica conţinutul şi
trăsăturile ce definesc conceptele economico-financiare, de a studia
fenomenele, fluxurile şi procesele de natură financiară (procesul financiar
este fenomenul financiar privit în devenirea, în mişcarea sa) constituie un
demers de înţeles şi absolut necesar ca treaptă de adâncire a cunoaşterii.
Ea conduce la o mai bună înţelegere a lumii finanţelor şi constituie
premisă a bunei comunicări în domeniul economico-financiar.
Una din problemele esenţiale pe care şi-o revendică ştiinţa este
aceea de a formula definiţii obiective şi precise ale conceptelor, care să
aibă corespondent în realitatea economică, fără a se substitui realităţii.
Economiştii sunt conştienţi mai mult decât oricând că, în
prezent, când finanţele, fluxurile financiare cunosc o dezvoltare
deosebită la nivel mondial, rolul terminologiei financiare în
formularea teoriilor şi modelelor explicativ-ştiinţifice, definirea
conceptelor din domeniul financiar (astfel încât să existe
corespondenţă între semantica acestora şi trăsăturile definitorii ale
lor), prezintă nu doar importanţă în domeniul cunoaşterii teoretice, ci
deopotrivă şi o utilitate practică.
De aceea, în studiul pe care-l întreprindem pornim de la premisa
că definirea cât mai obiectivă a conţinutului conceptelor din domeniul
finanţelor trebuie făcută din dublă perspectivă;
– din perspectiva pragmatică: studiul efectelor acestor concepte
în domeniul practicii;
– din perspectiva conţinutului lor semantic (a ce spun aceste
noţiuni celui căruia i se transmite un mesaj prin folosirea lor),
întrucât progresul în cunoaştere nu se poate înfăptui fără
redimensionarea semantică sau chiar inovaţie conceptuală.
Uneori, unele noţiuni în domeniul finanţelor sunt preluate din
alte discipline, fiind adaptate nevoilor specifice (ex.: „pârghiile”
financiare, care asimilează principiul pârghiei din fizică; „principiul
capilarităţii”, adoptat din fizică şi în politica financiară).