Departamentul de Cercetări Socio-Umane al Institutului de Istorie „G

7 Cauze şi efecte ale crizei economice actuale... 141
condiţiilor de funcţionare şi fructificare a lor. Doctrinele economice,
mai vechi sau mai noi, au pus în dezbatere idei ingenioase despre
proprietate şi pot sugera soluţii de fond pentru mersul societăţii
contemporane. În opinia noastră, ele pot fi cuprinse într-un concept
nou, deosebit de avantajos şi cuprinzător pentru construcţia integrării
europene, sub denumirea de „Economia partenerială”.
În esenţă economia partenerială extinde principiile de
funcţionare ale instituţiilor şi organismelor comunitare deja înscrise
în Tratatul de bază, dar subliniază adoptarea unor măsuri de
substanţă, şi anume: a) în constituirea capitalului social al
corporaţiilor, societăţilor comerciale, 25% să reprezinte capital
comunitar şi în subsidiar capital autohton al entităţii naţionale, ca o
normă obligatorie, indiferent de provenienţa lui; b) se constituie
partea de „capital uman” în proporţie de 25 %, în decursul a 5–10
ani, din profitul neimpozabil, cedat pentru dobândirea părţii de
capital ce revine salariaţilor, care devin coparticipanţi la profit; c)
deciziile adoptate în cadrul societăţilor, indiferent de proporţia
deţinerii de capital şi de provenienţa lui, se iau pe bază de dialog şi
unanimitate. Dintre argumentele principale care pledează pentru
coparticiparea salariaţilor la profit, putem menţiona: 1) formarea
capacităţii de muncă presupune o investiţie de lungă durată 8–20 de
ani, cu cheltuieli substanţiale suportate de familie, societate şi
individ; 2) dobândirea unei calificări, comune sau superioare,
presupune un efort mare în timp, un proces complex intelectual,
educaţional şi de cultură; 3) o parte din venituri sunt destinate
reproducerii cantitative şi calitative a forţei de muncă, adaptată
noilor condiţii tehnice, organizatorice ale producţiei moderne; 4) de
nivelul veniturilor depinde nivelul de trai, manifestarea personalităţii
şi a demnităţii umane, cerinţă naturală a societăţii moderne; 5)
personalitatea presupune consumarea actelor de cultură şi
promovarea culturii de către marea masă a producătorilor; 6) crearea
condiţiilor unei solidarităţi umane şi a respectului real pentru
„drepturile omului”; etc.
Economia partenerială reprezintă o posibilitate de renovare a
sistemului economico-social actual, recunoscut prin agresivitate şi
un fals umanism, prin polarizarea excesivă a societăţii umane şi care
creează condiţiile unui conflict perpetuu, o marginalizare a