Departamentul de Cercetări Socio-Umane al Institutului de Istorie „G

152 Călina Jugastru 8
juvenil (despăgubirea – pretium juventutis).
Prejudiciul de agrement
Prejudiciul de agrement împleteşte, cel mai adesea, aspecte de
ordin nepatrimonial şi aspecte patrimoniale. Este foarte adevărat că
ponderea cea mai mare o deţin aspectele morale, aceasta fiind şi
raţiunea pentru care acest tip de prejudiciu este calificat uneori ca o
formă distinctă a daunelor morale.
Într-o concepţie restrictivă, considerată elitistă, prejudiciul de
agrement este limitat la pierderea plăcerilor legate de desfăşurarea
unor activităţi determinate, pe care victima le desfăşura anterior, în
general, activităţi sportive, artistice pentru care victima dobândise o
adevărată „competenţă” şi pe care a fost nevoită să le abanoneze
brutal, în urm accidentului 22 .
Concepţia extensivă, promovată de instanţele franceze după
anul 1973, apreciază prejudiciul de agrement ca fiind o privare de
toate plăcerile unei vieţi normale 23 , ceea ce înseamnă, totalitatea
neajunsurilor provocate de mutilări, infirmităţi, dezechilibre fizice sau
psihice – cu alte cuvinte, ansablul suferinţelor morale pe care le atrage
vătămarea integrităţii fizice.
Indemnizarea prejudiciului de agrement va da victimei
„posibilitatea de a-şi procura alte mijloace de îmbogăţire spirituală sau
divertisment (ca de exemplu, prin cumpărarea unui aparat de radio, a
unui televizor, prin procurarea de cărţi, discuri etc.) sau a unor
mijloace tehnice care să-i permită deplasările. Toate acestea se adaugă
însă la despăgubirile pe care persoana lezată va fi îndreptăţită să le
22 În acest sens, a se vedea: G. VINEY, B. MARKESINIS, La
réparation du dommage corporel, Economica, Paris, 1985, p. 71.
23 Pe larg, pentru prezentarea celor două teze, a se vedea: X.
PRADEL, Le préjudice dans le droit civil de la responsabilité, Librairie
Générale de Droit et de Jurisprudence, Paris, 2004, p. 455–445; I. URS,
Înţelesul noţiunii de prejudiciu de agrement, temei de reparare bănească a
daunelor morale, „Dreptul”, nr. 2, 1999, p. 22–24; Iulia ALBU, Repararea
prejudiciului cauzat prin vătămări corporale, Edit. „Lumina Lex”, Bucureşti,
1997, p. 28. Petru speţe în materie, a se vedea: Y. LAMBERT-FAIVRE,
Droit du dommage corporel. Systèmes d’indemnisation, 3 ème éd., Dalloz,
Paris, 1996, p. 202–203; G. VINEY, B. MARKESINIS, op. cit., p. 70–71.