Departamentul de Cercetări Socio-Umane al Institutului de Istorie „G

17 Filosofia jumulirii şi autori ai acesteia. Câteva gânduri 55
În opinia noastră, cine confundă un asemenea venit zilnic cu
venitul de înlocuire face acest lucru în mod cinic, iar de la guvernanţii
ce vor fi din anul 2041 înainte ne putem aştepta să-şi aroge meritul de a
creşte, cu ocazia unor alegeri electorale (din patru în patru ani, să zicem,
în decurs de vreo 16 ani, deci până prin anul 2056), de la 0,1% la 0,2%,
la 0,3%, la 0,4% şi apoi la 0,5% procentul de valoare al unei unităţi de
contribuţie. Spunem asta, gândindu-ne la războiul mediatic pe tema
valorii punctului de pensie în sistemul public de asigurări (Pilonul I), de
0,4% sau 0,45% din salariul mediu brut pe economie, război desfăşurat
între politicienii actuali, care vor fi şi „mâine” sau din care se vor naşte
cei de „mâine”, cu largul concurs al pensionarilor care pot fi amăgiţi şi
atunci, ca şi azi, cu promisiunile lor pre- şi/sau electorale.
Dacă ar şti ce pensie îi hărăzeşte Legea 263/2008 peste 30 de ani
şi ce va putea face cu ea atunci, aproape sigur că agricultorul nostru n-ar
subscrie, dacă i s-ar permite, la sistemul de asigurări adus de noi în
discuţie. Însă, cum lucrurile nu-s după vrerea lui, iar filosofii acestui
sistem nu-i spun destule, agricultorul nostru este lăsat să-şi asume anual
răspunderea pentru o cotizaţie lunară de 10, 20, 30, 40 sau 50 de lei,
optând între teama de necunoscut şi nevoia de a primi (dacă tot i se iau
bani) mai multă pensie şi alte drepturi de asigurări sociale.
Cu cât nevoia de o pensie mai mare este resimţită mai intens şi de
o colectivitate mai largă de persoane, cu atât statul adună la el mai mulţi
bani. Bunăoară, de la patru milioane de contribuabili, statul poate aduna
până la 2,4 miliarde lei în anul 2011 (= 4 milioane contribuabili × 50
lei/lună × 12 luni) 32 , până la 12 miliarde lei până în anul 2015 (= 4
milioane contribuabili × 50 lei/lună × 12 luni × 5 ani) ş.a.m.d., urmând
să vadă ce vor face fără o parte mai mică sau mai mare din aceşti bani,
dacă vor lipsi, cei care vor veni la putere în anul 2041, aşa cum probabil
a fost lăsat şi el de oamenii înaintaşilor lui să se descurce.
O asemenea concluzie nu ne obligă să ne oprim cu analiza
sistemului de pensii şi alte drepturi de asigurare a agricultorilor la cele
arătate. Dimpotrivă, nevoia de a oferi o soluţie mai bună de asigurare
atât a agricultorilor, cât şi a salariaţilor ne îndeamnă să continuăm cu a
32 Ce coincidenţă! Această sumă ar fi suficientă pentru a împrumuta
statul în anul 2011 să pună la loc „diferenţa de la 1,7 la 2,2” miliarde de euro
de care se vaietă acum că nu o are pentru a plăti pensiile 100% în anul 2010.