Departamentul de Cercetări Socio-Umane al Institutului de Istorie „G

194 Ioan Trenca, Dragoş Păun 16
extins activitatea în perioada precedentă în aceste ţări au preferat să
dezinvestească. Acest preoces de retragere a fost mai accelerat sau mai
lent, în funcţie de gradul de expunere şi de nivelul dificultăţilor
înregistrate pe acele pieţe. Cu cât expunerea era mai redusă şi
dificultăţile mai mari, cu atât retragerea a fost mai accelerată.
Aceste bănci au reinvestit pe aceleaşi pieţe după ce situaţia s-a
îmbunătăţit şi au apărut noi oportunităţi de câştig (Graficul 3).
Graficul 3. Modelul strategiei de internaţionalizare de tip retragere.
În 1980, Bank of America a reportat câştiguri record şi a devenit
cea mai mare bancă din lume, din punct de vedere al activelor deţinute la
finalul anului precedent. Mai mult de 45% din activele sale erau localizate
în afara Statelor Unite, indicând o strategie activă de internaţionalizare.
Şapte ani mai târziu, banca nu se mai afla printre primele 25 de bănci din
lume, o poziţie atinsă din nou în 1998. Până în 1998, activele externe au
scăzut la 11% din activele deţinute la nivelul anului 1980; declinul
neîntrerupt al ponderii activelor externe în structura activelor totale ale
băncii a fost cauzat de creşterea valorii activelor interne prin fuziuni şi
retragerea investiţiilor de pe pieţele străine.
4. Internaţionalizarea consolidată. Acestă strategie este
specifică băncilor cu un grad mare de internaţionalizare, cu o mare
experienţă în activităţile de pe pieţele externe, experienţă câştigată