Departamentul de Cercetări Socio-Umane al Institutului de Istorie „G

7 Cultură şi personalitate. Dimensiuni economice şi civilizatoare 127
promovarea personalităţii: „De vreme ce ştim, cel puţin teoretic, pe
unde trece şi cum circulă cultura, trebuie să putem acţiona asupra ei,
iar dacă viitorul civilizaţiei noastre este legat de creativitatea
purtătorilor ei…, aşa um sugerează Moreno, trebuie să luăm poziţie
faţă de acţiunea pe care o exercită mijloacele de comunicaţie de masă
asupra oamenilor şi asupra creaţiei de idei noi.” 7
Relaţia dialectică între cultură, pe de o parte, muncă şi acţiune,
pe de altă parte, implicând permanent amintita dimensiune etică, pe
lângă faptul că implică autoreglarea şi direcţionarea culturii,
determină, prin însăşi natura ei, transformarea caracterului muncii.
Dacă, actualmente, diviziunea muncii este într-o continuă extindere,
datorită profesionalizării şi specializării, fenomen specific societăţilor
moderne, prin creşterea gradului de automatizare şi computerizare, în
viitor se va reduce timpul direct lucrativ al omului şi va creşte timpul
liber, adică timpul în care el se ocupă nemijlocit cu propria sa
culturalizare. De aceea, atenţia şi gândirea omului în procesul muncii
se deplasează, din ce în ce mai mult, de la memorarea şi realizarea
operaţiilor proprii activităţii sale, către conceptualizarea acestei
activităţi, deci către gândirea creatoare referitoare la creşterea
randamentului şi calităţii produselor ce le înfăptuieşte, adică, către
promovarea dimensiunii culturale a muncii sale.
Chiar din aceste observaţii, pe lângă constatarea că munca,
acţiunea şi cultura nu numai că joacă un rol de formare a
personalităţii, dar se autotransformă ele însele, putem deduce
existenţa unei importante funcţii economice a culturii. Fără a omite
faptul că însăşi produsele culturale au valoare economică, vrem să
remarcăm aici că progresul cultural, în care integrăm şi progresul
ştiinţific, ne apare ca unul din factorii esenţiali de dezvoltare socială,
întrucât acest progres cultural, modificând însuşi caracterul muncii şi
gradul ei de tehnicitate, conduce la însemnate economii materiale şi de
energie umană, deci, la un surplus de bunuri.
De asemenea, funcţia economică a culturii se reflectă şi în
formarea conştiinţei economice, în determinarea unui mod acţional al
1974, p. 384.
7 Abraham MOLES, Sociodinamica culturii, Edit. Ştiinţifică, Bucureşti,