Departamentul de Cercetări Socio-Umane al Institutului de Istorie „G

5 Coordonate ale globalizării sistemelor bancare 183
modul de organizare a băncilor, cât şi de structura şi nivelul de
dezvoltare a sistemului financiar. Băncile operează în diverse structuri
financiare, cu diferite consecinţe asupra procesului dezintermedierii.
Liberalizarea financiară a însemnat, pentru sfera bancară, două
aspecte: decompartimentarea şi dereglementarea. Decompartimentarea
înseamnă deschiderea pieţelor internaţionale, atât din punct de vedere
extern (înlăturarea controlului schimburilor), cât şi intern (integrarea
diferitelor compartimente ale pieţelor financiare). În ce priveşte
procesul de dereglementare, el se manifestă în principal prin
liberalizarea activităţilor tradiţional-bancare şi prin lărgirea sferei
activităţilor bancare. Dereglementarea priveşte volumele, cantităţile,
dar şi preţurile. În SUA, o componentă importantă a fenomenului de
dereglementare a fost dispariţia frontierelor tradiţionale. În Europa,
constituirea pieţei unice europene a reprezentat o măsură importantă
de dereglementare, care a stimulat concentrarea bancară. Un rol
important l-a avut şi introducerea monedei unice euro, ceea ce a dus la
dispariţia riscului valutar şi a riscului de rată a dobânzii, instituţiile de
credit putând opera în toată zona euro, atât pentru colectarea de
depozite, cât şi pentru acordarea de credite.
Dezvoltarea semnificativă a pieţelor de capital şi oferirea unor
randamente ridicate pentru perioade lungi de timp a determinat băncile
să îşi mărească volumul activităţilor pe aceste pieţe şi să desfăşoare
activităţi în marile centre financiare din lume.
În anii ’90 ai secolului trecut, pieţele financiare au evoluat spre
sisteme de tranzacţionare electronice şi astfel prezenţa fizică în centrele
financiare a devenit mai puţin importantă. Dereglementarea şi sistemele
electronicele de tranzacţionalizare au determinat reducerea costurilor de
tranzacţionare; îmbinate cu o rată ridicată a investiţiilor în tehnologia
informaţiilor şi creşterea volumului tranzacţiilor, ele au stimulat
concentrarea băncilor în investiţiile bancare globale.
Industria bancară s-a consolidat la un nivel fără precedent începând
cu anii ’80. Fuziunile din Statele Unite ale Americii din prima jumătate a
anilor ’90 au dus la crearea a Chase Manhattan şi a Bank of America, în
timp ce un deceniu mai târziu băncile regionale au fost preluate de Bank
of America şi JP Morgan Chase. Şi în Europa, fuziunile au fost
remarcabile; fuziunile inter-statale au fost relativ mai puţin frecvente în
anii 90; cele mai multe fuziuni au implicat unirea dintre băncile regionale