Departamentul de Cercetări Socio-Umane al Institutului de Istorie „G

19 Coordonate ale globalizării sistemelor bancare 197
– sustenabilitatea pe termen mediu şi lung a expansiunii
creditului în regiune;
– perspectiva adoptării monedei euro.
În Uniunea Eupeană, băncile fuzionează sau formează alianţe la o
scară tot mai largă, acestea conducând la creşterea rentabilităţii
instituţiilor financiar-bancare. În ultimii ani, băncile, care cumulează o
pătrime din valoarea de piaţă a băncilor europene, au fost implicate în
diverse tipuri de fuziune care au vizat mai ales pieţele interne. Fuziunile
şi preluările de control se multiplică, dar băncile din Uniunea
Europeană par să se orienteze către o concentrare între frontiere.
Ca aspect pozitiv, considerăm că fuziunile şi achiziţiile bancare,
dacă sunt viabile, vor conduce la reducerea costurilor şi creşterea
profitabilităţii, atât în beneficiul clienţilor, cât şi în cel al acţionarilor.
Globalizarea va facilita dispersia riscurilor bancare şi va îmbunătăţi
performanţele generale ale economiilor individuale, prin ameliorarea
alocării resurselor.
În ceea ce priveşte aspectele negative ale fuziunilor şi
achiziţiilor, acestea pot conduce la abuzuri datorate poziţiilor de piaţă
dominante şi la probleme de hazard moral, cum ar fi cazul în care
instituţiile sunt considerate „prea mari pentru a putea falimenta”. În
plus, implicarea excesivă pe pieţele străine fără o cunoaştere suficientă
a condiţiilor specifice economiei locale poate spori vulnerabilitatea
băncilor individuale.
Pentru menţinerea unor standarde sănătoase de creditare şi
îmbunătăţirea performanţelor financiar-bancare, se impune adoptarea
de către instituţiile bancare a următoarelor măsuri:
– elaborarea unui alt regulament privind clasificarea creditelor
şi plasamentelor, avându-se în vedere practica bancară internaţională;
– indicatorii de performanţă financiară ai unei instituţii bancare să
fie determinaţi pe o proiecţie a bugetului de venituri şi cheltuieli, şi nu pe
baza datelor cuprinse în situaţiile financiare (datele istorice), avându-se în
vedere în special posibilităţile de rambursare a creditului în perspectivă;
– transferul riscului de creditare prin metode ce ţin şi de
securizarea creanţelor.
BIBLIOGRAFIE