Departamentul de Cercetări Socio-Umane al Institutului de Istorie „G

15 Consideraţii cu privire la relaţia juridică între... 299
din vedere că autonomia de voinţă nu este singurul fundament şi nici
unicul criteriu al efectelor contractelor.
Relativitatea convenţională se opune ca o persoană să fie ţinută
de obligaţiile subscrise de altă persoană, fără ca în prealabil să le fi
acceptat.
Există un aparent conflict între mai multe interese: pe de o
parte, interesul creditorului – de a fi indemnizat, victimă care
acţionează pe teren delictual, şi, pe de altă parte, interesul subdebitorului,
care vrea să se folosească de clauzele limitative de
răspundere inserate în contractul intermediar şi să le poată opune
creditorului.
Cu toate acestea, trebuie căutat un just echilibru între interesul
creditorului, care nu doreşte să îi poată fi opusă vreo clauză limitativă
de răspundere, şi interesul sub-debitorului; cu atât mai mult, cu cât
creditorul poate prezuma culpa delictuală din simpla neexecutare
contractuală: creditorul nu este un terţ propriu-zis, ci este un terţ
interesat, care întreţine o legătură ce impune a se asigura
previzibilitatea contractuală.
Se consideră că o analogie între situaţiile părţilor, victime ale
unei ne-executări contractuale, membre ale aceluiaşi grup, fără luarea
în considerare a calităţii de parte sau de terţ, răspunde mai bine
necesităţii de a aplica un tratament identic cu scopul de a asigura
respectul contractului, sursă a prejudiciului 27 . De asemenea, poate fi
avută în vedere şi natura obligaţiei ce stă la baza regimului juridic al
responsabilităţii.
S-a spus, în mod judicios, că interpretarea adagiului res inter
alios acta aliis neque nocere prodesse potest – lucrurile convenite
între unii nu prejudiciază, nici nu profită altora – nu trebuie dusă la
extreme, în sensul ca niciodată efectele ce decurg din cele convenite
între părţi nu se extind sau nu se răsfrâng asupra altora.
De aceea, credem că existenţa unei legături contractuale care să
respecte previziunea contractuală în cazul grupurilor de contracte nu
reprezintă un obstacol în aplicarea principiului relativităţii (în prezent,
se combină avantajele regimului probator din contract şi se dă câştig
27 P. JOURDAIN, La nature de la responsabilité civile dans les
chaînes de contrats ..., p. 151.