Departamentul de Cercetări Socio-Umane al Institutului de Istorie „G

7 Responsabilitate şi interes în lumea drogurilor 321
partea statului fără o contraprestaţie directă şi ceea ce este cel mai
tragic, după părăsirea centrelor de tratament cei mai mulţi dintre ei se
întorc la consumul de droguri şi doar un procent foarte mic reuşeşte să
scape de această depedenţă.
Contrar tuturor părerilor şi în ciuda situaţiei economice, Statul este
singura instituţie care are puterea legislativă de a coordona activitatea
mai multor instituţii guvernamentale şi publice care să lupte împotriva
traficului, traficanţilor şi, nu în ultimul rând, consumatorilor finali de
droguri, impunându-se aplicarea a câteva măsuri directe.
În primul rând, combaterea pătrunderii în ţară a drogurilor, a
tirurilor şi orice fel de mijloace de transport care tranzitează
teritoriul României să fie urmărite şi supravegheate de lucrătorii
Serviciului Român de Informaţii (S.R.I), prin personalul abilitat, pe
etape de drum, până la ieşirea din ţară, iar lucrătorii de la Vamă să
fie obligaţi să controleze mai conştiincios vehiculele care au ca
destinaţie diverse firme din ţară.
O altă măsură vitală ar fi descoperirea de către organele abilitate
a traficanţilor de droguri şi a centrelor zonale de distribuţie; pentru că
este greu de crezut şi innaceptabil, în acelaşi timp, faptul că atât
părinţii, cât şi cei 55 de mii de toxicomani să ştie de unde să-şi
procure zilnic drogurile de la cei câteva mii de distribuitori, iar
politiştii să nu ştie aceste lucruri.
Se ştie de către toată lumea că trebuie combătută mai vehement
corupţia unor funcţionari publici, începând cu vameşii şi terminând cu
celalalte persoane implicate în procesul de supraveghere a vămilor.
Este foarte importantă luarea măsurilor terapeutice, concomitent
cu combaterea traficului de droguri; se impun măsuri radicale de
vindecare a toxicomanilor, cum ar fi: înfiinţarea de centre de tratament
gratuit, asistenţa bolnavilor până la vindecarea lor deplină, cu alte
mijloace decât cele medicamentoase şi produse sintetice (care vindecă
fizic pe bolnav, temporar, nu şi psihic), implicarea Bisericii ca
necesitate, toxicomanii să nu mai fie trataţi ca nişte delicvenţi, ci ca
nişte bolnavi la fel de gravi ca în cazul bolilor epidemiologice.
Pentru a evita un dezastru demografic naţional, combaterea
traficului de droguri şi tratarea toxicomanilor trebuie să constituie o
politică prioritară de Stat, dusă de Parlament şi Guvern.