Departamentul de Cercetări Socio-Umane al Institutului de Istorie „G

138 Anton Drăgoescu 4
de forţe „mistice”, care produc, inventează noi instrumente,
mecanisme dubioase de însuşire a „supraprofitului”, care intră în
contradicţie cu mersul firesc al economiei reale; se creează valori
fictive, de natură speculativă, de redistribuire continuă a unor valori,
care promovează dominaţia economică şi influenţează activ politicile
social-economice, la nivel naţional şi internaţional, indiferent de
consecinţele asupra mediului economic şi social. În economia
nominală, trebuie să identificăm cauzele, condiţiile impulsurile majore
ale crizelor globale actuale şi viitoare.
În raport cu economia „real-materială”, cea nominală se
situează în aval şi amonte, pe care o stopează sau o accelerează în mod
nefiresc şi o conduce spre sincope economice şi sociale. Esenţa
economiei nominale actuale este supraprofitul, preluarea fără
suficientă echivalenţă a veniturilor, alături de o redistribuire a lor în
favoarea statului, care şi el devine sursă de supraprofit din partea
corporaţiilor; se creează condiţii pentru manifestarea unor dezechilibre
între producţie şi consum; printre altele, consumul este stimulat pe
seama veniturilor viitoare incerte, ceea ce crează premisele pentru o
încetinire a producţiei, prin fluctuaţia şi presiunea redistribuirii lor. La
acestea se adaugă mişcările capitalului corporatist spre zone de „mare
profit”, cu efecte majore asupra echilibrelor naţionale şi internaţionale.
Marile corporaţii sunt interesate în eliminarea barierelor naţionale; ele
cer libertate de mişcare spre zone de supraprofit şi resurse, legate de
pieţe libere, şi care implică negativ politicile şi securitatea naţională,
respectiv cea internaţională. De aceea, „liberalismul corporatist” este o
„doctrină sinucigaşă” pentru ţările în curs de dezvoltare şi ea nu le
oferă nici o perspectivă de depăşire a subdezvoltării.
Din păcate, UE este o „uniune corporatist-statală”, construită pe
principiile, liberalismului corporatist, aflate în contradicţie cu gândirea
economică naţională şi socială – de menţinere a tradiţiilor în cultură,
educaţie şi politică, în consonanţă cu „multiculturalismul”
educaţional, religios şi social. În cadrul ei, corporaţiile din ţările mai
dezvoltate stăpânesc domeniile industriale, bancare, comerciale etc.,
influenţează deciziile comunitare, care devin tot mai fictive, în
favoarea menţinerii unor decalaje economice şi sociale, fără să
promoveze încrederea celor care au aderat cu speranţe la UE. Însuşirea
unor doctrine globalizante, care au ca fundament teoretic „liberalismul