Departamentul de Cercetări Socio-Umane al Institutului de Istorie „G

74 Andrei Negru 4
româneşti pe căile unei dezvoltări normale şi prospere” 6 .
Cunoaşterea ştiinţifică a realităţii sociale, condiţie esenţială,
pentru existenţa şi bunul mers al unei naţiuni moderne era, până la
urmă, în opinia lui D. Gusti, o chestiune de patriotism pentru
intelectualitatea românească („Adevăratul patriotism nu este
patriotismul verbal sau patriotismul legislativ, ci este patriotismul acesta
temeinic, când faci ştiinţă românească şi pe baza ştiinţei româneşti
propui reforme româneşti […]”), care implica o anumită obligativitate a
acesteia, mai ales a generaţiei tinere, pentru „cercetările naţionale
ştiinţifice româneşti” („Prin faptul că cineva şi-a luat o licenţă sau un
doctorat[…], el nu şi-a terminat îndatorirea lui faţă de ştiinţă, faţă de
ştiinţa naţională şi faţă de universitate, ci el este obligat după aceea să
lucreze mai departe, în cadrul unui sistem şi a unei metode riguroase, în
serviciul cunoaşterii ţării”) 7 , şi, în egală măsură, pentru activitatea pe
terenul „înălţării” materiale şi spirituale a păturilor largi ale poporului.
Pe de altă parte, apelul la cunoaşterea realităţii sociale rurale era impus
de dificultăţile cu care se confrunta majoritatea populaţiei acestui mediu
de viaţă, relevate şi de către cercetările monografice ale Institutului
Social Român: „Poporul român se află în primejdie, mai ales pătura
numeroasă de peste 80% de la sate! [...] Cunoaşterea vieţii poporului
este cea dintâi condiţie a îndreptării relelor de care el suferă […] Toată
lumea ce poartă o răspundere, mare ori mică, în societatea naţională şi
de stat, de toate categoriile, când va suna mobilizarea generală pentru
cunoaşterea poporului şi a ţării româneşti, să iasă în satele şi oraşele lor
pentru a le cerceta cu metodă severă şi cu iubire cladă” 8 .
D. Gusti a promovat, astfel, ideea responsabilităţii intelectualităţii
pe terenul cunoaşterii şi acţiunii sociale, subliniind în permanenţă strânsa
interdependenţă şi intercondiţionare dintre acestea: „Cunoaşterea realităţii
este nerodnică şi neputincioasă dacă nu este încununată de acţiune, iar
acţiunea este sterilă şi aventuroasă dacă nu este întemeiată pe
6 V. N. MADGEARU, Raport despre activitatea Asociaţiei pentru
Studiul şi Reforma Socială în anul 1918–1919, „Arhiva pentru Ştiinţa şi
Reforma Socială”, I, nr. 2-3, 1919, p. 608.
7 D. GUSTI, Cunoaştere şi acţiune…, vol. II, p. 87.
8 D. GUSTI, Cunoaştere şi acţiune…, vol. I, p. 131–132.