Departamentul de Cercetări Socio-Umane al Institutului de Istorie „G

156 Corina Rusu 2
contribuie şi în viitor la formarea naţiunii, la dezvoltarea
capitalului intelectual al societăţii româneşti, la pregătirea
elitelor din diferite ramuri de activitate şi consacrarea celor mai
importante valori româneşti.
În ultimul deceniu, universităţile româneşti au trecut
printr-un proces amplu de transformare, care nu s-a încheiat.
Schimbările impuse de Procesul Bologna, trecerea la economia
cunoaşterii, multiculturalitatea, societatea informaţională, presiunea
tot mai multor persoane de a accede în învăţământul superior
confruntă universităţile cu noi cerinţe. Totodată, în interiorul
spaţiului academic european şi global se dezvoltă noi universităţi –
cum ar fi cele virtuale sau transnaţionale –, care intră în
competiţie cu cele tradiţionale, competiţie care nu se identifică
cu nimic din ceea ce exista în spaţiul universitar în urmă cu zece
ani. Efectele acestei competiţii sunt resimţite în spaţiul nostru
universitar, determinând schimbări profunde la nivelul normelor
şi procedurilor specifice învăţământului universitar, la nivelul
valorilor specifice uneia sau alteia din universităţile româneşti,
la nivelul comportamentelor celor două categori de „actori”
implicaţi în actul educaţiei: cadrele didactice şi studenţii.
Într-un astfel de context, şi mediul academic, ca dealtfel
orice mediu organizaţional, are o cultură specifică, care
influenţează comportamentul persoanelor ce îşi desfăşoară
activitatea în cadrul său.
Conceptul de cultură a organizaţiei educaţionale
universitare poate fi definit ca „ansamblul presupoziţiilor de
bază, valorilor, normelor, procedurilor, obişnuinţelor şi
simbolurilor de tot felul, considerate corecte şi transmise noilor
veniţi şi vizitatorilor de ocazie ca valide, ansamblu ce conferă o
identitate anume unei universităţi, dând posibilitate identificării
ei în raport cu alte organizaţii universitare similare.” 2
2
http://cosur.rcsedu.info/index.phpoption=com_content&task=view
&id=5&Itemid=7