Departamentul de Cercetări Socio-Umane al Institutului de Istorie „G

128 Emil Pop 8
personalităţii, pe baza principiului de a obţine rezultate maxime în
raport cu energia consumată. Acest lucru prezintă o deosebită
importanţă în formarea personalităţii, în asigurarea randamentului ei
maxim, care se reflectă, atunci când este atins, în stimularea ritmului
istoric şi înfăptuirea mai rapidă a obiectivelor propuse. Nu trebuie să
pierdem din vedere faptul că fiecare individ tinde să obţină un
asemenea randament, iar prin instituirea sa culturală, pe baza unor
principii praxiologice, el conştientizează acest lucru, după cum nu
trebuie să omitem efectele pozitive ce decurg de aici. Ca urmare,
observăm că oamenii care transformă realitatea din jurul lor, care
produc bunurile şi avuţia naţională, acordă atenţie şi transformării
propriei lor personalităţi. Astfel, sporeşte şi latura activ-creatoare a
personalităţii umane, în stare să producă valori de cultură şi civilizaţie.
Ca atare, are loc o continuă deschidere a câmpului de creaţie a omului,
atât în sfera vieţii materiale, cât şi a celei spirituale. Pe măsură ce
activitatea omului dobândeşte virtuţi creatoare la diferite nivele ale
muncii sociale, el ajunge la o mai deplină identificare a scopurilor sale
cu cele ale colectivităţii căreia îi aparţine 8 .
Influenţa culturii fiind prezentă în toate sferele activităţii umane
şi resintetizată, prin intermediul realizărilor în aceste sfere, în
desfăşurarea traiectoriei sociale a individului, în personalizarea sa,
suntem conduşi să admitem o funcţie politică a culturii – de o
importanţă deosebită, întrucât ea se exercită tocmai în legătură cu rolul
culturii de a fi clarvăzătoare, de a promova cu patos idealurile sociale,
stimulând în primul rând laturile afective ale omului în direcţia
realizării acestor idealuri. Dealtfel, evoluţia culturii demonstrează încă
odată funcţia politică (a culturii); caracterul reflectoriu al culturii,
stimulat de idealurile umanităţii, se manifestă cu profunzime în cadrul
conştiinţei apartenenţei la această umanitate, la universul uman.
Dacă în zilele noastre persistă pericolul menţinerii unor forme
de înstrăinare a omului şi ca urmare a dezvoltării fără precedent a
culturii şi a mijloacelor de comunicaţie de masă (mass-media) – ceea
ce duce la o explozie informaţională uluitoare şi la prezentarea culturii
8 Vezi Vasile VETIŞANU, Progresul uman şi tradiţiile culturii, Edit.
Ştiinţifică, Bucureşti, 1973.