Departamentul de Cercetări Socio-Umane al Institutului de Istorie „G

5 Cultura organizaţională în universitatea contemporană... 159
diferenţa foarte mare între remuneraţiile cadrelor didactice cu
titlul de conferenţiar sau profesor, faţă de cadrele didactice
lectori, asistenţi sau preparatori, cu toate că aceştia din urmă
sunt cei care au un număr mai mare de ore, au nevoie de un
capital de pornire (bibliotecă, haine etc.) mai mult decât au
nevoie profesorii de a-şi menţine acel nivel de trai cu care au
fost obişnuiţi. Este demn de remarcat aici că respectul faţă de cei
mai în vârstă determină de foarte multe ori inhibarea în
exprimarea ideilor noi, contrare opiniilor acestora, ceea ce poate
duce în unele cazuri la o anumită inerţie. Şi singura soluţie care
mai poate salva ceva, în funcţie de context, o constituie
regulamentele, regulile, normele şi procedurile care pot crea un
mediu favorabil pentru anumite schimbări. Aceasta este dealtfel
o altă trăsătură ce caracterizează cultura organizaţională în
mediul academic actual: accentul care se pune pe reguli,
regulamente şi respectarea acestora.
O altă caracteristică culturală identificată în mediul
universitar constă în tendinţa de a imita universităţi din alte ţări,
imitare care nu se limitează doar la anumite elemente de
identitate, cum ar fi cele legate de steag, emblemă sau alte
caracteristici ale imaginii, ci merge până la imitarea modului de
realizare a paginilor de internet, a modului de constituire a
asociaţiilor absolvenţilor, sau mai mult chiar, a modului în care
se desfăşoară anumite festivităţi (de remarcat aici împrumuturile
realizate de la universităţile recunoscute, cu tradiţie, în ceea ce
priveşte balul absolvenţilor sau alte manifestaţii de acest gen).
Din păcate, nu credem că mediul universitar românesc se poate
caracteriza în prezent prin elemente specifice legate de
identitate, ci mai degrabă printr-o uniformitate: există puţine
elemente de identificare şi diferenţiere a universităţilor, de genul
emblemelor, a imnului, a tradiţiilor culturale specifice, a
culorilor folosite ca element de identificare, deoarece, de cele
mai multe ori, universităţile şi membrii lor, inclusiv facultăţile –