Departamentul de Cercetări Socio-Umane al Institutului de Istorie „G

7 Cultura organizaţională în universitatea contemporană... 161
etc.) ce determină caracterul specific comportamentelor şi
procedurile manifestate de grupul managerial şi impuse de
acesta angajaţilor ca fiind corecte, eficiente şi de dorit a se
manifesta în universitate” 4 . Profesorul Andrei Marga spunea în
1996 că „managementul interior al universităţii condiţionează
vizibil capacitatea de a rezolva probleme şi, în definitiv,
performanţele unei universităţi.” 5 Şi spunem asta deoarece în
practică, lipsa unor manageri universitari competenţi – în
condiţiile în care în structurile de conducere la nivelul
facultăţilor şi ulterior al universităţilor sunt alese „democratic”,
cadre didactice care nu trebuie să facă dovada că au abilităţi de
manageri – are efecte pe termen lung extrem de nocive: lipsa
unor strategii de dezvoltare pe termen mediu şi lung adaptate la
cerinţele pieţei forţei de muncă, imposibilitatea de a stabili
relaţii viabile cu mediul de afaceri local şi regional – şi, de aici,
lipsa aplicabilităţilor practice dezvoltate la studenţi – viitori
absolvenţi, şi, mai mult decât oricând poate, imposibilitatea sau
dificultatea de a crea un mediu care să fie centrat pe rezultate, pe
performanţă, în favoarea unui climat centrat pe favoritisme, pe
relaţii de prietenie şi nu pe rezultate (nici vorba de sistemul tipic
german – meritocratic!).
Dacă la toate aceste elemente adăugăm şi climatul
legislativ instabil, insuficienta susţinere financiară în domeniul
cercetării ştiinţifice pentru performanţă, credem că ar fi doar
câteva din elementele specifice climatului organizaţional din
universităţile româneşti.
Considerăm însă că dincolo de neajunsurile cu care se
confruntă în prezent universităţile din România, dincolo de
imaginea nu tocmai pozitivă pe care o au azi, aceste instituţii de
4
http://cosur.rcsedu.info/index.phpoption=com_content&task=view
&id=8&Itemid=11
5 A. MARGA, Universitatea în tranziţie. Edit. “Ardealul”, Cluj-
Napoca, 1996.