Departamentul de Cercetări Socio-Umane al Institutului de Istorie „G

182 Ioan Trenca, Dragoş Păun 4
şi management intern al riscurilor; convergenţa fondurilor proprii,
regulamentare către ceea ce se numeşte „capital economic”, adică
fondurile proprii pe care banca le calibrează în funcţie de propria sa
percepţie a riscului. Este vorba despre creşterea sensibilităţii cerinţelor
legate de fondurile proprii faţă de riscurile şi activităţile bancare,
înţelegerea mai bună a ansamblului riscurilor la care este expusă banca,
dat fiind că norma Cooke se concentrează asupra riscului de credit,
întărirea rolului controlului bancar, pentru a identifica din timp dificultăţile
şi a adopta măsurile necesare, creşterea rolului disciplinei de piaţă.
Pentru atingerea acestor obiective, axele majore ale
mecanismului cuprind trei piloni: cerinţe minime de fonduri proprii
pentru acoperirea a trei categorii de riscuri (riscul de credit, riscul
operaţional şi riscul de piaţă), cu două tipuri de abordări: abordarea
standard şi abordarea avansată (modele interne bazate pe rating
intern); supravegherea adecvării capitalului – accentuarea rolului
autorităţii de supraveghere şi disciplină de piaţă – cerinţe de raportare.
Acordul Basel II este, fără îndoială, o reformă de mare
amploare, în special prin nivelul de sofisticare la care s-a ajuns cu
privire la cerinţele legate de fondurile proprii (pilonul 1). Totuşi,
aplicarea lui, date fiind costurile foarte mari, poate aduce distorsiuni în
planul concurenţei. Băncile mai mici din ţările dezvoltate, dar şi
băncile din ţările în curs de dezvoltare riscă să nu fie capabile să
realizeze modele de abordare internă, astfel că vor trebui să se supună
abordării standard, mai exigentă cu privire la fondurile proprii.
2. EVOLUŢIA ACTIVITĂŢII BANCARE
ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII
Creşterea nivelului internaţionalizării băncilor începând cu 1970
a fost determinată de un amplu proces ce a presupus eliminarea
intermediarilor financiari, securizarea creanţelor şi creşterea rolului
pieţelor de capital. Creşterea rolului pieţelor de capital a determinat
băncile de a capta o cotă de piaţă permanentă în acea afacere, a dus la
modificări ample la nivelul sistemelor bancare, determinate de frica
acestora de eliminare a intermediarilor financiari şi de reducere a
rolului băncilor. Procesul de dezintermediere a fost influenţat, atât de