Departamentul de Cercetări Socio-Umane al Institutului de Istorie „G

3 Finanţele publice europene: momentul adevărului 271
Băncile centrale de pe mapamond au redus dobânzile de referinţă
către nivele minime istorice (0%–0,25% în cazul Statelor Unite, 0,5% în
Marea Britanie, 0,1% în Japonia, 1% în Zona Euro) şi au adoptat măsuri
de quantitative easing pentru a atenua/elimina panica din sistemul
financiar (instaurată în a doua jumătate a anului 2008, când sistemul
financiar-bancar internaţional s-a aflat la un pas de colaps).
Totodată, guvernele ţărilor dezvoltate au implementat politici
bugetare expansioniste, menite să susţină cererea agregată în contextul
contracţiei severe înregistrate în sectorul privat (în conformitate cu
perspectiva lui Keynes) (se menţionează programele rabla pentru
sprijinirea pieţelor auto, programele de susţinere a pieţei imobiliare şi
cele orientate spre piaţa forţei de muncă).
La vremea sa, Keynes a introdus o nouă perspectivă în
fluctuaţiile economice (figura 1), susţinând importanţa intervenţiei
statului în stabilizarea economiei, prin intermediul politicii bugetare.
Conform perspectivei keynesiene, cererea agregată determină nivelul
producţiei şi al şomajului. În acest context, pentru a asigura o mai
bună funcţionare a economiei, statul trebuie să intervină pentru a
susţine cererea agregată. Perspectiva keynesiană a predominat, în
special în perioada crizei economice din anii 1930 din Statele Unite
(când politica bugetară era utilizată ca un instrument important de
acţiune pentru combaterea nivelului ridicat al şomajului), dar şi în
perioada anilor 1960 (când politica bugetară era unul din
instrumentele utilizate pentru asigurarea unui policy-mix optim).
Fig. 1. Funcţionarea economiei în perspectiva keynesiană.