Departamentul de Cercetări Socio-Umane al Institutului de Istorie „G

58 Vasile Marian 20
în sistemul public de asigurări. „Frate, frate, dar brânza-i (pita-i) pe
bani”, ne spune un proverb, iar salariaţii şi angajatorii, care plătesc
atât contribuţii, cât şi impozite şi taxe, fără a primi pensii pe
măsură, s-ar putea să nu împărtăşească ideea de contribuţie mutuală
a statului din banii lor pentru atâţia alţii, ci să ceară o susţinere a
bugetului statului cu impozite în funcţie de mărimea ajutorului pe
care îl vreau şi cei din mediul rural.
O astfel de judecată ne îndeamnă să adâncim cercetarea
faptului dacă poate fi susţinut, la nevoie, şi în rândul agricultorilor,
nu numai al salariaţilor, un sistem de pensii şi alte drepturi de
asigurări sociale doar din contribuţii ale asiguraţilor, pentru a
preîntâmpina discuţii ulterioare inutile şi o eventuală schimbare de
optică în acest sens a politicienilor preocupaţi de de putere.
Dacă sistemul public de pensii şi alte drepturi sociale de
asigurare nu mai poate ţine pasul cu promisiunile făcute 36 , în ciuda
unei contribuţii şi a angajatorului, nu numai a angajatului, atunci va
avea o soartă mai bună sistemul de pensii şi alte drepturi de
asigurare socială a agricultorilor doar din contribuţii individuale
Să cercetăm puţin această dilemă, luând în calcul necesitatea şi
posibilitatea fructificării contribuţiilor după ieşirea la pensie,
implicându-l în această chestiune doar pe asigurat, nu şi pe părtaşul lui
(angajatorul sau statul), întrucât acesta este bănuit deja de insuficientă
răspundere faţă de el (tabelul 5).
Datele numerice din tabelul 5 ne arată că numărul de ani pentru
care se pot acorda pensiile prevăzute de Legea 263/2008 sunt cu ceva
mai mari în cazul fructificării contribuţiilor individuale numai după
ieşirea la pensie şi cu mult, mult mai mare dacă fructificarea acestor
contribuţii ar avea loc şi pe parcursul stagiului de cotizare.
36 În SUA, „Programele guvernamentale de pensii – cum e Asigurarea
Socială şi de Asistenţă Medicală – plătite prin deducerile din statul de plată,
este o [...] formă de investiţie, obligatorie prin lege. Dar, din cauza marilor
transformări demografice şi de costuri, această formă de investiţie nu mai
poate ţine pasul cu promisiunile făcute.” (Robert T. KIYOSAKI, Sharon L.
LECHTER, Cadranul banilor: Ghidul tatălui bogat pentru libertatea
financiară, Edit. „Amaltea”, Bucureşti, 2001, p. 44)