Departamentul de Cercetări Socio-Umane al Institutului de Istorie „G

5 Responsabilităţi ale audịtorului financiar în contextul actual 237
de aplicare al auditului. Majoritatea managerilor nu devin conştienţi la
timp de multe aspecte nesigure din cadrul entităţii pe care o conduc,
astfel încât aceste situaţii să poată fi corectate imediat. Cu toate acestea,
există riscul ca managerii să răspundă neprietenos la astfel de menţiuni
din partea audịtorilor şi astfel misiunea să fie compromisă.
Cea mai delicată situaţie este aceea în care auditorul descoperă, pe
parcursul misiunii sale, activităţi ilegale ale conducerii. Dacă aceste
activităţi au fost realizate fără intenţie, audịtorul va anunţa conducerea
despre existenţa lor şi acestea vor fi soluţionate. Dacă se dovedeşte că
activităţile care încalcă legea au fost efectuate cu intenţie, atunci, pentru
a evita implicarea în astfel de situaţii, audịtorul va anunţa managementul
entităţii despre ele, iar dacă acestea nu vor fi corectate, cel mai corect este
ca audịtorul să renunţe la angajamentul respectiv. Este foarte important ca
audịtorul să fie ferm în deciziile sale, fără a se lăsa influenţat de
evetualele avantaje pe care conducerea este dispusă să i le pună la
dispoziţie, indiferent dacă sunt de natură financiară sau de altă natură.
Pentru reducerea sau eliminarea acestor situaţii, audịtorii sunt
obligaţi să întreprindă două categorii de măsuri de protecţie: A)
Măsuri de protecţie generate de profesie şi legislaţie; B) Măsuri de
protecţie specifice mediului de lucru.
A) Măsurile de protecţie create de profesie şi legislaţie includ:
1) Cerinţe educaţionale, de formare şi experienţă pentru accesul
la profesie. Aceste cerinţe sunt enumerate în paragraful de mai jos:
2) Cerinţe de dezvoltare profesională continuă;
3) Reglementări referitoare la guvernanţa corporativă. Legea
(nr. 31/1999) societăţilor comerciale şi Ordonanţa de urgenţă (nr.
90/2008) privind auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi a
situaţiilor financiare consolidate prevăd că numirea audịtorilor
statutari se face de către adunarea generală a acţionarilor/ asociaţior
entităţii auditate (nu de către managerii acestor entităţi). Entităţile
auditate nu pot demite audịtorii statutari datorită „divergenţelor de
opinii cu privire la tratamentele contabile sau la procedurile de audit”.
Audịtorii statutari sunt ajutaţi şi protejaţi şi prin prevederilor
legislative referitoare la controlul intern, la auditul intern, la comitetul
de audit şi la celelalte comitete de specialitate instituite în cadrul
entităţilor auditate, aşa cum vom vede mai jos;