Departamentul de Cercetări Socio-Umane al Institutului de Istorie „G

136 Anton Drăgoescu 2
În mediul natural, crizele se manifestă în forme diferite:
încălzirea globală, restrângerea resurselor energetice, a apei potabile,
alternanţa fenomenelor de secetă şi inundaţii, deşertizarea unor zone
geografice, cutremure şi reactivarea vulcanică, diminuarea resurselor
de hrană ecologică, modificarea agresivă a parametrilor naturali
genetici. Fenomenele naturale, cu impact negativ asupra societăţii
actuale, sunt cauzate de agresiunea mecanismelor economice, supuse
criteriilor „economiei de supraprofit” ca lege ce guvernează viaţa
economică, care macină mediul şi produce o imensă risipă de resurse
prin contaminarea mediului natural, alocarea de resurse pentru
mijloace de distrugere, utilizarea informaţiilor pentru dominaţie
economică şi politică, toate acestea într-o agresiune continuă asupra
securităţii vieţii oamenilor.
Pe lângă influenţele negative ale mediului natural, regăsim
dezechilibrele majore proprii ale mediului social-economic, care se
cumulează în mulţimea de crize parţiale, globale, de necontrolat, cu
caracter ciclic sau permanent, în condiţiile unei concurenţe extreme,
de cele mai multe ori conflictuale, care produc un adevărat „genocid
economic”. Zona de manifestare a acestor dezechilibre esenţiale este
piaţa, ca formă de funcţionare a economiei nominale, care conţine, în
mod embrionar, promovarea unor instrumente, mecanisme, subtilităţi
ale producerii „crizelor economico-sociale”. Nu întâmplător, se
promovează o doctrină a „pieţei libere”, a pieţei care impune legile
mişcării economice, accentuând în practică condiţiile însuşirii
„supraprofitului”. În funcţie de cauzele lor, crizele se manifestă în
diferite forme: crize economice de supraproducţie şi subproducţie,
crize monetar-financiare, inflaţie şi şomaj, conflicte sociale grave,
crize în educaţie, cultură, administraţie, în relaţiile economice
internaţionale etc. Se pune problema dacă mondializarea economiei, în
condiţiile extinderii acţiunii legii „supraprofitului”, atenuează
intensitatea crizelor sau produce o contaminare la scară globală a
efectelor lor, prelungind durata, dar şi posibilitatea decontării
costurilor crizelor, mai ales, pe seama economiei ţărilor aflate în starea
continuă de subdezvoltare. De aceea, cauzele şi efectele crizelor
trebuie căutate în spaţiul de producere a lor şi dezvăluirea
mecanismelor de propagare, pentru a reduce consecinţele unei
polarizări grave în societatea actuală, prin redistribuirea inechitabilă a