Departamentul de Cercetări Socio-Umane al Institutului de Istorie „G

3 Cultura organizaţională în universitatea contemporană... 157
Nu o să prezentăm aici rezultatele unui studiu ştiinţific şi
nici măcar al unuia empiric, ci o să aducem sub semnul
întrebării câteva din problemele care ne-au preocupat şi ne
preocupă, câteva dintre întrebările cărora încă le mai căutăm
răspuns, chiar şi acum, după 14 ani de activitate didactică. Unii
cititori vor considera probabil că este prea puţin – prea puţin
pentru o carieră, prea puţin pentru a putea concluziona, prea
puţin ca orizont de timp pentru a ajunge la răspunsuri pentru
astfel de întrebări.
Mediul universitar, mediul academic înseamnă un mediu
de elită, un mediu de înaltă ţinută; înseamnă un statut social
demn de invidiat; înseamnă o carieră pe care nu o poate gestiona
oricine; înseamnă un drum deschis în viaţă luminos, în care
viitorul îţi aparţine. Acestea erau până nu demult, aprecierile
făcute de către foarte multe persoane, indiferent de domeniul de
activitate, statut social sau mediul de provenienţă. Trecerea din
bancă la catedră aduce cu sine o schimbare în modul de
percepţie a mediului universitar, începând cu locul de muncă şi
continuând cu alte instituţii cu care se intră în contact, fie
raportând ceea ce se petrece în jur la propria noastră persoană,
fie raportându-ne pe noi – în calitate de dascăli, la microclimatul
socio-profesional.
Şi, încet-încet ajungem în anul „de graţie” 2010, când
frământările care au loc pe plan economic şi social ne determină,
mai mult decât oricând, să cătăm răspunsul la întrebarea: „Care
sunt caracteristicile culturii organizaţionale în mediul universitar
românesc Au universităţile din România o cultură
organizaţională specifică Şi dacă da, prin ce se caracterizează
aceasta” Spunem asta deoarece transformările care au avut loc
au adus cu sine şi „coborârea” cadrului didactic din mediul
universitar – şi nu numai – de pe acel „înalt statut social” la
ipostaza de categorie socială defavorizată. Astăzi, profesorii sunt
priviţi cu indulgenţă, ca fiind cei care câştigă prea puţin pentru
ceea ce fac, cei care deschid anul cu o grevă şi îl încheie cu alta,