Departamentul de Cercetări Socio-Umane al Institutului de Istorie „G

76 Andrei Negru 6
efectuării unui stagiu obligatoriu în mediul rural pentru studenţii
universităţilor şi ai celorlalte şcoli superioare din România. „Pentru a
pregăti şi grăbi munca de construcţie a satelor şi, deci, a ţării, din interes
superior naţional, să se introducă pe cale de lege, obligativitatea
serviciului la sate, pe termen de 3-6 luni, ca un stagiu indispensabil;
pentru învăţători […], pentru preoţi […], pentru medici […], pentru
maestre de gospodărie […], pentru agronomi, ingineri silvici, pretori şi
notari […], şi pentru studenţii tuturor facultăţilor. Opera uriaşă de
transformare a satelor, care a întârziat destul de mult, cere sacrificii
enorme şi sforţări imense” 13 . Această „operă” avea două componente:
a) cercetarea/ cunoaşterea, cu ajutorul metodei monografice a unităţilor
sociale rurale, a satelor; b) implicarea efectivă a membrilor echipelor
studenţeşti în activităţile economice şi culturale locale.
Legea Serviciului Social viza, astfel, transferul responsabilităţii
cercetării şi/sau cunoaşterii realităţii şi, implicit, al acţiunii, de la nivelul
specialiştilor din domeniul ştiinţelor sociale la cel al întregii
intelectualităţi, mai ales la cel al generaţiilor tinere. Apelul la „tinerimea
cărturară” era justificat, în opinia lui D. Gusti, de faptul că aceasta „va
avea mai târziu, la maturitate, răspunderea bunului mers al ţării noastre
[…] În sat, aceşti tineri cărturari, din toate specialităţile […], au un
câmp larg şi măreţ deschis ca să-şi arate patriotismul lor activ şi
constructiv de acţiune concretă, practică şi binefăcătoare […]” 14 Pe de
altă parte, provenienţa majoritar rurală a intelectualităţii noastre îi
incumba acesteia, ca şi celei în curs de formare, din care se vor recruta
viitorii conducători ai ţării, obligativitatea „reluării” contactului cu acest
mediu fundamental de viaţă românească şi, implicit, responsabilitatea
unor acţiuni în favoarea populaţiei rurale: „[…] pentru acei care sunt
destinaţi să facă parte din clasa conducătoare a unei ţări, este extrem de
util trecerea printr-o perioadă de muncă directă, de anchetă şi de acţiune
socială, în mijlocul clasei ţărăneşti ale cărei mizerii şi măreţii nu le
poate cunoaşte altfel. Astfel, datorită activităţii echipelor se formează o
nouă intelectualitate […] tineretul nostru are datoria socială de-a se
apleca asupra vieţii satelor, a căror populaţie atât de viguroasă şi atât de
sănătoasă aşteaptă organizarea socială care s-o înveţe să profite de
13 D. GUSTI, Cunoaştere şi acţiune…, vol. II, p. 158.
14 Ibidem, p. 157.