Departamentul de Cercetări Socio-Umane al Institutului de Istorie „G

17 Confruntări de opinii privind conceptele de finanţe... 119
4. INCONSECVENŢĂ ÎN SEMANTICA CONCEPTULUI
DE FINANŢE ŞI A NOŢIUNILOR DERIVATE DIN EL
Obiectivul cunoaşterii raţionale gravitează în jurul perfectei
inteligibilităţi a semanticii conceptelor formulate, atributele ştiinţei
moderne fiind claritatea, precizia, certitudinea şi unicitatea
semnificaţiei conceptelor. Unei asemenea finalităţi îi răspunde studiul
nostru, care propune reţinerea unei asemenea definiri a conceptului
general de finanţe (ca „gen proxim”). precum şi a conceptelor de
finanţe publice şi finanţe private („diferenţa specifică”) prin luarea în
considerare a trăsăturilor ce decurg din esenţa fenomenelor financiare.
De vreme ce la origine atât finanţele publice, cât şi cele private
sunt bani, înseamnă că este necesar să distingem trăsăturile acelei părţi a
banilor care le conferă statutul de finanţe. În literatura de specialitate, se
vorbeşte de existenţa anumitor condiţii ce se cer îndeplinite pentru ca o
operaţiune bănească să aparţină finanţelor: ● fluxul bănesc să conducă
la un transfer valoric de resurse sau de putere de cumpărare; ● fluxurile
băneşti rezultate din acest transfer să fie destinate finanţării acţiunilor
publice sau afacerilor private; ● efectuarea transferului să se
înfăptuiască obligatoriu fără echivalent sau fără contraprestaţie
imediată, dar se poate realiza cu titlu definitiv şi gratuit.
După opinia noastră, pentru a încadra o operaţiune bănească în
sfera opreaţiunilor financiare este necesar să desprindem trăsături
esenţiale ce sunt comune atât finanţelor publice, cât şi celor private. Acele
trăsături exprimate în care apar alternative (sau ... sau) şi nu sunt precis
conturate nu pot fi considerate atributele unei operaţiuni băneşti specifice
finanţelor. Apreciem că aparţin sferei finanţelor acele operaţiuni băneşti şi
de repartiţie financiară care conduc la mobilizarea veniturilor la dispoziţia
entităţilor publice (stat) sau a entităţilor private şi care se constituie ca
venituri în proprietatea lor, destinate acoperirii cheltuielilor. De aceea,
aparţin sferei finanţelor atât resursele băneşti mobilizate cu titlu
obligatoriu (impozite, contribuţii, etc. ), cât şi veniturile firmelor private
ce se constituie prin cumpărarea de acţiuni de către investitori, iar
atributul de „venituri financiare” este dat de autonomizarea acelei părţi
din PIB care este mobilizată la dispoziţia enităţilor respective (stat, entităţi
private). Instrumentele valorice prin care se înfăptuieşte acest transfer de