Departamentul de Cercetări Socio-Umane al Institutului de Istorie „G

7 Coordonate ale globalizării sistemelor bancare 185
De-a lungul istoriei, băncile centrale au jocat un rol important
ca reglementatori, având interesul de a controla politica monetară şi
stabilitatea financiară. La nivel naţional reglementarea şi
supravegherea sistemului financiar este realizată fie de o singură
instituţie, fie de mai multe instituţii specializate pe anumite domenii
(sectorul bancar, piaţa de capital etc.). Reglementările constituie o
reacţie sau o anticipare a instabilităţii finaciare. Crize bancare s-au
produs rar, dar au avut un impact major, atât asupra economiilor
naţionale, cât şi asupra economiei mondiale.
Schimbarea nevoilor clienţilor şi procesul de dereglementare (care
a condus la creşterea sofisticării financiare) au cauzat o multiplicare
substanţială a produselor financiare, în scopul de a se satisface aceste
nevoi. Tehnologia a constituit un factor catalizator în acest proces: au
fost create noi canale de distribuţie, iar activităţile orientate spre procese
au fost în mare măsură automatizate. Producţia de servicii bancare a
devenit dependentă de locaţie într-o măsură mai mică. Noile canale de
distribuţie au permis băncilor să fie din ce în ce mai „libere”.
Inovaţiile financiare, apărute în anii 1972–1973 în ţările anglosaxone,
s-au generalizat treptat în restul lumii, în cursul anilor ’80: la
început în Franţa, Italia şi Japonia, apoi şi în Germania. Aceste inovaţii
au fost realizate pe fondul progresului tehnic considerabil înregistrat în
tehnologia informaţiilor şi comunicare, dar şi al creşterii riscurilor în
anii 1970 şi reglementărilor foarte constrângătoare. Dezvoltarea de noi
produse şi servicii financiare, favorizată de integrarea crescândă a
pieţelor, a condus la constituirea de activităţi, dar şi de actori de talie
mondială, precum şi la reducerea barierelor tehnice şi geografice şi la
unificarea pieţelor bancare. Datorită progreselor înregistrate, băncile pot
realiza mai uşor colectarea, analiza şi stocarea informaţiilor, precum şi
distribuirea acestora. Pe de altă parte însă, investiţiile în noile tehnologii
antrenează costuri fixe mari, necesitând o creştere a dimensiunilor
instituţiilor bancare. Aceste noi tehnologii au condus şi la apariţia unor
concurenţi puternici, atât din sfera financiară, cât şi din cea comercială
(marile magazine care emit carduri de debit şi de credit sau acordă
credite de consum, companii prestatoare de servicii, cum ar fi agenţii de
turism, care acordă credite etc.).
Inovaţiile financiare au contribuit şi contribuie la o creştere a
integrării financiare, noile produse fiind create în aşa fel încât să nu