Departamentul de Cercetări Socio-Umane al Institutului de Istorie „G

3 Consideraţii cu privire la relaţia juridică între... 287
încheiate succesiv cu privire la tot sau o parte din aceluiaşi bun, iar
cele cu structură radiantă reunesc contracte în care unul sau mai multe
sub-contracte se grefează pe un contract principal.
Aspectele în care se prezintă pot fi extrem de variabile: putem
avea grupuri de contracte omogene (de exemplu, vânzări succesive),
sau grupuri de contracte heterogene, compuse din contracte ce poartă
asupra aceluiaşi bun, dar de natură diferite (spre exemplu, un contract
de antrepriză urmat de un contract de vânzare).
Prin ansambluri de contracte se înţelege acele contracte,
distincte, încheiate în vederea realizării unei operaţii unice.
Grupul de contracte a fost definit ca reprezentând două sau mai
multe contracte strâns legate între ele prin faptul că sunt încheiate în
vederea realizării aceluiaşi obiectiv final, contracte care însă îşi
conservă propria individualitate 4 . Aceste sisteme contractuale au, de
regulă, în centrul lor un contract principal în jurul căruia se
construiesc unul sau mai multe contracte accesorii.
Problemele sunt multiple ţinând cont de conexitatea şi
interdependenţa ce există între componentele sale. Dificultăţi pot
exista cu privire la proba legăturilor dintre contracte, consecinţele
desfiinţării unui contract asupra celorlalte sau clauzele contradictorii.
Acestea impun căutarea unor definiţii ale contractelor
interdependente, de reglementare a situaţiilor unui contract în caz de
nulitate a altuia şi a regulilor de interpretare.
Interdependenţa este o situaţie de excepţie: în dreptul comun,
toate contractele valabil formate sunt autonome. Dar, libertatea
contractuală le permite părţilor a lega contractele între ele. Prin voinţa
părţilor, contractele pot deveni interdependente (prin executarea
contractelor interdependente se urmăreşte realizarea unei operaţii
juridice pe care niciun contract individual nu o poate realiza). Obiectul
probei devine astfel voinţa. Proba a ceea ce au urmărit părţile va
consta în existenţa unei clauze inserate în contract. Din păcate, rareori
există asemenea clauze. Acest lucru se poate explica prin faptul că
grupul de contracte se realizează prin dirijarea din partea unei singure
părţi, care nu vrea să-şi asume, posterior încheierii, riscurile
4 I. DELEANU, Părţile şi Terţii. Relativitatea şi Opozabilitatea
efectelor juridice, Edit. „Rosetti”, Bucureşti, 2002, p. 44.