Departamentul de Cercetări Socio-Umane al Institutului de Istorie „G

5 Cauze şi efecte ale crizei economice actuale... 139
corporatist”, îndepărtează UE de scopurile şi idealurile trecute,
dezvoltă un interes „liberal-privat”, ceea ce pune în discuţie păstrarea
„entităţii comunitare” şi interesul ţărilor de a rămâne în cadrul ei.
Mecanismele comunitare au nevoie de o restructurare, ele nu pot
rămâne concurenţiale, conflictuale, trebuie să se supună acţiunii „legii
convergenţei”, ca expresie a dezvoltării comunitare reciproce, cu
interese comune economice, sociale, culturale, stiinţifice şi
educaţionale.
Legea convergenţei implică şi schimbări doctrinare, însuşirea
unor concepte fundamentale noi, ca un suport al unui sistem de relaţii
economico-sociale, care să amelioreze formele agresive, primitivismul
relaţiilor actuale, aflate în contradicţie cu mersul societăţii ştiinţificoinformaţionale
actuale. U.E. are nevoie de o reconsiderare a
principiilor ce au stat la baza constituirii şi evoluţiei ei ulterioare,
pentru a evita o influenţă masivă exterioară şi o dezagregare din
interior a ei.
În prezent, Europa se confruntă cu o problemă fundamentală, şi
anume „detronarea” omului politic de „tehnocraţia corporatistă”.
Marile corporaţii nu au aşteptat definitivarea Tratatului Constituţional
şi au început de mult marşul spre „noile teritorii” central şi
esteuropene, sub îndemnul instituţiilor comunitare de a promova
„reforma”, privatizarea „totală”, în condiţiile unui vid de capital
„autohton” şi a incapacităţii de concurenţă faţă de capitalul extern.
Normele promovate de UE nu sunt suficiente pentru a promova un
parteneriat real între ţările membre, care să asigure cooperarea în
condiţii de reciprocitate şi eficienţă. Structurile industriale, agricole,
comerciale ale unor ţări est-europene au fost bulversate, fapt ce se
reflectă în scăderea indicatorilor de performanţă a economiilor, spre o
marime tot mai aproape de lumea a III-a. Se pune problema dacă în
perioada de preaderare şi după Politica U.E. a fost pentru spijinirea
viitorilor parteneri sau a promovat recomandări „viclene”, nesesizate
de unele guverne „zăpăcite” de problematica tranziţiei, producând
pierderi imense în unele ţări aflate în situaţia delicată de neputinţă, în
stăpânirea mediului economic, social şi politic
După Maasticht, instituţiile comunitare se confruntă cu unele
probleme de dezagregare, etnocentrice, ceea ce înseamnă că memoria
istoriei, a filozofiei politice este încă axată pe suveranitatea statelor, ca