Departamentul de Cercetări Socio-Umane al Institutului de Istorie „G

11 Consideraţii cu privire la relaţia juridică între... 295
poate constitui o încălcare a principiului relativităţii efectelor
contractului.
Dar, în mod judicios, partizanii asimilării culpei contractuale cu
cea delictuală susţin că terţii nu pretind să fie introduşi în raportul
obligaţional: terţii nu doresc decât să invoce faptul neexecutării, aşa
cum orice terţ poate invoca situaţia contractuală; ceea ce este pus în
lumină este doar mecanismul opozabilităţii 16 .
O derogare există în cadrul lanţurilor de contracte, mai precis al
vânzărilor succesive, ce au ca obiect transferul proprietăţii asupra
aceluiaşi bun, unde se consideră că există o relaţie contractuală între
diferitele părţi ale grupului (cazul în care creditorul poate îmbrăca
haina avândului-cauză, adică a unui succesor cu titlu particular al
vânzătorului). În acest caz, creditorul va exercita împotriva
vânzătorului o acţiune contractuală 17 .
Succesorii cu titlu particular sunt persoanele care dobândesc un
bun sau un drept determinat – habent causam auctoris sui propter
rem. În categoria succesorilor cu titlu particular putem introduce:
cesionarii unei creanţe, dobânditorii unui bun printr-un contract de
vânzare sau donaţie. Succesorul cu titlu particular va avea calitatea de
având-cauză nu faţă de actul prin care dobândeşte bunul, şi la care este
parte, ci faţă de actele încheiate anterior de autorul lui cu privire la
bunul transmis. Nu este nicio îndoială că aceşti succesori cu titlu
particular sunt terţi faţă de contractele încheiate de autorul lor şi care
sunt complet străine de bunul ce le-a fost transmis. Aceştia nu vor
putea fi legaţi prin contracte care nu au niciun raport cu bunul
transmis.
Cu toate acestea, succesorii cu titlu particular pot să îşi vadă
drepturile limitate, datorită unor convenţii anterioare încheiate de
autorul lor. Vânzătorul (autor) transmite dreptul său în starea în care
se află, iar cumpărătorul (succesor) îl preia în acea stare, pentru că
nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are: nemo plus
16 Ph. DELEBECQUE, F.-J. PANSIER, op. cit., p. 190.
17 P. JOURDAIN, La nature de la responsabilité civile dans les
chaînes de contrats après l'arrêt d'Assemblée plénière du 12 juillet 1991,
„Recueil Dalloz”, 1992, p. 149.