Departamentul de Cercetări Socio-Umane al Institutului de Istorie „G

CULTURA TĂCUTĂ ŞI CULTURA LOCVACE
Aurel CODOBAN
Silent Culture and Talkative Culture
Abstract. The „silent” culture of knowledge is based on an indirect
communication in which the enounce (utterance) is important, and not the
enunciation (speech act or utterance act). The communicative culture of mass
media is one for which the enunciation (speech act or utterance act) is
important not enounce (utterance). Moreover it is based on analog signs that
do not require learning but are directly perceived. Switching from „silent” to
communicative culture is to switch from a pyramidal hierarchy to the
network structure, from communication as transmission of information to
communication as relationship construction, from text to image, from
knowledge to spectacle, from soul to body, from „know yourself” to
„communicate well with yourself” and from a theoretical model of sign
connected/related with transmission of information to a therapeutic model of
communication.
Key words: communication, knowledge, culture, mass media, modern
education, printed book
Propunându-şi să arate, în Galaxia Gutenberg, felul în care
„formele experienţei, ale gândirii şi ale exprimării au fost modificate
mai întâi de alfabetul fonetic şi apoi de tipar”, Marshall McLuhan
lansează distincţia, importantă în teoria lui asupra mediilor, dintre
„spaţiul acustic” şi „spaţiul vizual”. Simţurile tactil, gustativ sau
kinestezic şi într-o anumită măsură chiar şi cel olfactiv sunt simţuri
centrate pe corp, sunt simţuri ale contactului direct, nemediat. Pe
când auzul şi văzul sunt simţuri care implică distanţa şi perspectiva,
prin urmare spaţialitatea şi medierea. Diferenţa dintre aceste două
simţuri privilegiate semiotic ar fi aceea că auzul funcţionează
continuu şi sintetic, pe când văzul funcţionează discontinuu şi
fragmentar. Pornind de la aceste caracterizări, mai degrabă
*** Cunoaştere, Interes, Responsabilitate¸ Vasile MARIAN (coord.), Edit.
„Argonaut”, Cluj-Napoca, 2010, p. 81–90