Departamentul de Cercetări Socio-Umane al Institutului de Istorie „G

3 Confruntări de opinii privind conceptele de finanţe... 105
– conceptul de finanţe şi trăsăturile definitorii ale sale, pentru a
individualiza această noţiune în lumea banilor şi în sfera
repartiţiei;
– conceptele de finanţe publice şi finanţe private;
– semnificaţia conceptului de finanţe publice (pornind de la
destinaţia veniturilor publice) şi conceptul de consum public
comparativ cu conceptul de consum colectiv, pe care unele
studii le confundă;
– procedeele de cercetare a trăsăturilor comune finanţelor
publice şi private şi a caracteristicilor fiecăreia dintre ele;
– argumente pentru susţinerea ideii inexistenţei unei sfere largi
a finanţelor, care să includă şi creditul, aşa cum se afirmă în
unele studii de specialitate;
– argumente pentru care creditul nu trebuie inclus în sfera
finanţelor;
– reflecţii privind definirea obiectului de studiu al finanţelor şi a
componentelor sale.
Surprinderea semnificaţiei actuale a conceptului de finanţe şi a
componentelor sale – finanţe publice şi private – se bazează pe
demersul metodologic al unei cercetări a fenomenelor financiare şi a
trăsăturilor definitorii ale acestora, care trece de la cunoaşterea
comună – intuitivă, contemplativă şi preponderent subiectivă, ce se
mulţumeşte cu o simplă percepţie a realităţii – la o operaţiune
combinată de percepţie şi de gândire, la o cunoaştere ştiinţifică.
Cunoaşterea ştiinţifică – comparativ cu cunoaşterea comună –
presupune trecerea de la cunoaşterea prin simţurile noastre la
pătrunderea mai adâncă în substanţa fenomenelor financiare, prin
studiul complex al acestor fenomene, pentru a desprinde trăsături
durabile ce sunt comune şi generale pentru fenomenele de acelaşi fel.
O asemenea cunoaştere este de mai mare profunzime şi conduce
la formularea unor idei, trăsături caracteristice, teze, pe calea raţiunii.
Se ştie că întreprinderea unui asemenea demers în procesul
cunoaşterii ştiinţifice trebuie să se bazeze pe anumite metode ştiinţifice
de cercetare a fenomenelor economice. În acest sens, este necesară
studierea formelor de manifestare a feonomenelor financiare în raport
cu viaţa economică reală şi desprinderea esenţei lor, definită prin
trăsăturile comune ce aparţin aceluiaşi grup de fenomene financiare.