Departamentul de Cercetări Socio-Umane al Institutului de Istorie „G

296 Adrian Circa 12
juris transferre potest quam ipse habet. Convenţiile, prin care autorul
lui diminuează sau consolidează dreptul pe care l-a transmis, pot fi
invocate sau impuse succesorilor cu titlu particular. Drepturile reale
accesorii bunului se vor transmite în virtutea principiului accesorium
sequitur principale. De asemenea, alături de criteriul accesorialităţii,
se vor transmite şi drepturile strâns legate de bun, adică acele drepturi
care pot fi exercitate doar de proprietarul bunului şi care sunt
dobândite în considerarea acestei calităţi (e.g. garanţia de vicii ascunse
nu are interes decât pentru proprietarul bunului).
Calitatea de având-cauză a succesorilor cu titlu particular este
condiţionată de îndeplinirea a trei condiţii 18 , şi anume:
1. actul respectiv să dea naştere unor drepturi şi obligaţii strâns
legate de bunul dobândit de succesor;
2. actul respectiv să aibă data certă anterioară dobândirii bunului 19 ;
3. actul să fii îndeplinit condiţiile de publicitate cerute de lege.
Consecinţa neîndeplinirii cumulative a acestor condiţii va consta
în transformarea succesorului cu titlu particular în terţ desăvârşit.
Doctrina consideră că succesorul cu titlu particular îşi va asuma
şi obligaţiile strâns legate de bun, care pot fi executate doar de
persoana care a dobândit bunul, denumite şi obligaţii propter rem 20 .
Dacă, cu privire la drepturile de creanţă, acestea se pot
transmite uneori pe temeiul accesorialităţii sau în baza unei dispoziţii
18 O. UNGUREANU, Drept civil. Introducere, ed. a 8-a, Edit. „C. H.
Beck”, Bucureşti, 2007, p. 227.
19 Cas. II, Decizia nr. 69/1912, „Curierul Judiciar” („C.J.”) nr.
44/1912: „Cumpărătorul unor drepturi succesorale nu poate invoca
neregularitatea comunicării unei hotărâri definitive, obţinută de un terţ faţă de
autorul său, anterior transmiterii acelor drepturi succesorale” (apud C.
HAMANGIU, Codul civil adnotat, vol. II, Edit. „All Beck”, Bucureşti, 1999,
p. 438).
20
Ph. MALAURIE, L. AYNES, Ph. STOFFEL-MUNCK, Les
obligations, Defrenois, Paris, 2003, p. 381. Cu privire la obligaţiile propter
rem, a se vedea O. UNGUREANU, C. MUNTEANU, Tratat de Drept civil.
Bunurile. Drepturile reale principale, Edit. „Hamangiu”, Bucureşti, 2008, p.
43. În categoria obligaţiilor propter rem legale poate fi inclusă şi cea
prevăzută în art. 592 Cod civil, care obligă coproprietarii unui zid comun să
contribuie la repararea sa.