Departamentul de Cercetări Socio-Umane al Institutului de Istorie „G

7 Confruntări de opinii privind conceptele de finanţe... 109
Socotim că oprtunitatea adâncirii procesului de cunoaştere a
problemelor legate de limbajul conceptual, evoluţia teoriei şi practicii
financiare sunt strâns legate şi de procesul de definire sau redifinire a
termenilor în contextul confruntărilor de idei din literatura de
specialitate în acest domeniu, extrem de complex. Un asemenea
proces de reflectare presupune flexibilitate în gândire şi interpretare a
esenţei şi trăsăturilor fenomenelor financiare, iar uneori inovaţie
lingvistică şi în acest domeniu.
Acestui demers îi circumscriem şi analiza etimologiei
conceptelor de finanţe, finanţe publice şi private, precum şi a
semnificaţiei semantice, ca treaptă necesară în cunoaşterea trăsăturilor
ce definesc aceste noţiuni şi a motivaţiei apariţiei obiective a lor.
Cuvântul finanţe are strânsă legătură cu acela de bani, drept
pentru care nu de puţine ori în vorbirea curentă se substituie aceste
două concepte, atribuindu-li-se aceeaşi semnificaţie. O asemenea
percepţie se desprinde urmărind etimologia cuvântului de finanţe.
În literatura de specialitate, se apreciază că termenul de finanţe
provine de la latinescul „finare”, care înseamnă, într-un sens restrâns, a
finaliza un diferend prin mijlocirea banilor. Profesorul francez Gaston
Jèze a consemnat într-o lucrare a sa că noţiunea de „finanţe” se poate
explica pornind de la semnificaţia cuvântului latin „finis”, care
înseamnă termen de plată, adică momentul în care o datorie, devenită
scadentă, trebuie achitată, prin aceasta stingându-se datoria. Pe baza
acestei interpretări, autorul a identificat conceptul de „finanţe publice”
cu acela de bani sau plăţi în bani. „Finanţele publice vizează banii
publici şi, prin extindere, administrarea şi utilizarea banilor publici” 2 .
De la cuvintele „finare” şi „finis” au derivat apoi expresiile
„financio”, „financia” şi „ financia pecuniaria”, care semnificau a
încheia o tranzacţie prin plata unei sume de bani.
Numeroase sunt lucrările care analizează aceste aspecte legate
de formularea conceptelor de „finanţe” şi evoluţia finanţelor 3 .
2 Gaston JÈZE, Cours de finances publiques, Librairie Générale de
Droit, Paris, 1936, p. 2.
3 În acest sens, a se vedea, de pildă: C. TULAI, Finanţele publice şi
fiscalitatea, Edit. „Casa Cărţii de Stiinţă”, Cluj-Napoca, 2003, p. 9; ***
Finanţe publice, Iulian VĂCĂREL (coord.), Edit. Didactică şi Pedagogică,